Codul sursă Honeycomb sub lacăt şi sfârşitul mediocrităţii

Anunţată la începutul lunii februarie al acestui an, versiunea 3.0 a sistemului de operare Android, cunoscută şi sub numele de cod Honeycomb, a fost destinată să concureze de pe o poziţie mult mai bună cu rivalul iOS pe piaţa încă haotică a tabletelor. Până la ora actual, deşi mai mulţi producători au anunţat şi, eventual, şi prezentat tablete bazate pe Honeycomb, pe piaţă există un singur produs disponibil pentru achiziţie: Motorola Xoom. Această situaţie, care nu este prea apetisantă pentru cei care, din variate motive, nu doresc să achiziţioneze un iPad, a devenit şi mai tulbure în urma recentului anunţ făcut de Google conform căruia codul sursă al versiunii 3.0 nu va fi publicat în viitorul apropiat, neoferind nici o dată la care acesta va putea fi accesat.
După cum am mai comentat în trecut, atitudinea Google nu este una tocmai deschisă, în ciuda declaraţiilor făcute pe marginea produsului Android, anunţat nu o dată ca un produs deschis menit să elibereze utilizatorul din ghearele rapace ale sistemelor închise proprietare, sau, la un nivel mai înalt, a motto-ului şi filozofiei „do no evil” al companiei. Dar, dacă încă mai simt pe limbă senzaţia amară lăsată de unele decizii Google, de data aceasta consider că atitudinea este una potrivită pentru o companie decisă să pună piciorul în prag.
Conform declaraţiei lui Andrew Rubin, fondatorul Android Inc şi, ulterior achiziţiei acesteia de către Google, vicepreşedinte al diviziei de dezvoltare software, această decizie a fost luată ca urmare a diverselor alegeri făcute de-a lungul dezvoltării Android 3.0. În graba de a oferi cât mai curând un sistem de operare adaptat cu adevărat unei tablete, Google a introdus în codul produsului şi suficient de multe artificii, limitări şi alte potenţiale surse de probleme care ar putea genera o experiență slabă în utilizare şi afecta renumele Android. În consecință, s-a luat decizia păstrării codului sursă departe de ochii celor care ar fi tentaţi să înceapă să-l modifice sau, mai rău, să-l ruleze pe terminale pentru care acesta nu este făcut, adică smartphone-urile noastre de astăzi.
Strict din punct de vedere tehnic, decizia Google este una justificată. În caz că nu aţi remarcat, ITfiles nu a prezentat încă nici o tabletă iar motivele sunt foarte simple. iPad-ul lui Apple a ajuns mult prea târziu pe piaţa din România pentru a mai prezenta vreun interes din punct de vedere editorial iar rivalii săi bazaţi pe Android 2.xx sunt pur si simplu neinteresanţi. Dincolo de excepţia Samsung Galaxy Tab, care mi-a lăsat o impresie destul de bună dar care a păcătuit printr-un preţ pe care-l consider nejustificat de mare, restul tabletelor bazate pe Android o grămadă de încropeli făcute pe un sistem de operare neoptimizat pentru tablete şi pe platforme hardware ieftine şi proaste. Mai mult, am remarcat o atitudine extrem de delăsătoare a integratorilor care au lansat aceste produse, Androidul nefiind văzut ca un produs deschis pe care se pot opera particularizări menite să mai reducă din neajunsurile platformei şi să ofere o experiență superioară utilizatorilor, ci doar ca o soluţie gratuită care poate fi scrisă pe memoria NAND direct după compilarea din surse şi apoi aruncată în braţele utilizatorilor naivi care cred că vor primi un iPad la o treime de preţ.
Păstrând sub lacăt codul sursă pentru Honeycomb, Google ar putea evita repetarea peripeţiile platformelor Android 1.x şi 2.x, optând pentru o relaţie directă doar cu producătorii de talie mare pe a căror colaborare serioasă se poate baza. Sigur, din punct de vedere moral această decizie este deranjantă, dar să nu uităm totuşi că Android este în final produsul Google şi că utilizatorul va beneficia mai mult de pe urma produselor bine puse la punct decât de pe urma valului de mediocrităţi hardware denumite impropriu „tablete”.