Cum e până la urmă cu limita de 300W?

Polemica celor 300W a fost dezbătută în mai multe colţuri ale Internetului, iar utilizatorii de PC s-au împărţit în două tabere: pro şi contra. Pentru cei care nu ştiu despre ce este, vorbesc despre celebra condiţie impusă de PCI-SIG pentru a oferi certificarea PCI-Express – orice placă de expansiune PCI-Express nu are voie să depăşească nişte specificaţii de design care cuprind, printre altele, şi un consum de energie de 300W. Aici se încadrează, desigur, şi plăcile video.
Până acum, cei doi producători de soluţii grafice discrete – AMD şi NVIDIA – au respectat oarecum această condiţie. Desigur, au mai fost cazuri în care au trişat şi au folosit artificii pentru a declara un consum mai mic decât cel maxim real. Trebuie însă să recunoaştem că şi evoluţia tehnologică le-a permis să se încadreze în limita de 300W. Reducerea procesului de fabricaţie la 40nm s-a demonstrat însă o provocare şi nici până la această dată nu putem spune că este aşa cum ar trebui să fie. În aceste condiţii, trecerea la un proces de fabricaţie şi mai mic, a rămas deocamdată imposibilă. Drept urmare, cei doi producători nu s-au mai putut folosi de această firească evoluţie tehnologică pentru a îmbunătăţi eficienţa energetică şi au fost nevoiţi să lucreze cu ce au avut.
Nişte anonimi mai „deştepţi” decât cei ce au instaurat condiţia celor 300W au început să îi acuze pe cei de la PCI-SIG că sunt pe dinafară şi că ei sunt singurii responsabili pentru faptul că nu avem plăci video şi mai puternice. Da, aşa este: nişte oameni pregătiţi, care au studiat atent problema şi care sunt plătiţi pentru asta, nu ştiu despre ce vorbesc şi au nevoie de nişte forumişti „doctori în orice” să le spună cum stau lucrurile în viaţa reală.
Culmea este că producătorii  au fost pe aceeaşi lungime de undă cu utilizatorii revoltaţi pe limita celor 300W şi au decis să construiască plăci video fără certificare PCI-Express, care să ignore complet limita celor 300W. Şi a ieşit ceva bun din asta? Păi nu prea. De altfel, nici nu prea avea cum. Primii au fost AMD, care au scos o altă imensitate de placă ce produce un nivel de zgomot care concurează cu cel produs de aspirator. Şi nu cred că mai este nevoie să aduc aminte de evacuarea din interiorul carcasei, destul de problematică pentru cei ce ţin la un flux de aer corect. Cu toate acestea, la fel cum am declarat la momentul testării iniţiale, trebuie să admit că Radeon HD 6990 este o adevărată demonstraţie inginerească, impresionantă şi numai prin prisma acestui aspect. La scurt timp după lansarea lui Radeon HD 6990, a fost rândul NVIDIA să introducă placa sa dual GPU, destinată entuziaştilor. La fel ca soluţia AMD, nici aceasta nu ţine cont de PSI-SIG. Mulţi, printre care şi eu, se aşteptau ca GTX 590 să arate ca un monstru impunător şi să producă acelaşi nivel de zgomot ca HD 6990. Vă daţi seama cât de mirat am fost când am văzut ce aspect cuminte are GTX 590, dar nu vă puteţi închipui entuziasmul pe care l-am simţit atunci când am realizat că modelul NVIDIA este prima placă video dual GPU care nu este gălăgioasă. Din păcate, asta nu a durat prea mult, exemplarul cedând după câteva ore de testare. Nu-i nimic, am zis, se mai întâmplă din astea; am avut ghinion şi nu are rost să mă leg de un produs bun doar pentru că am nimerit un exemplar cu probleme. Dar, imediat după lansare, au apărut informaţii despre încă un exemplar care a cedat şi despre încă unul şi despre încă unul şi tot aşa. Şi ne-a sosit şi cel de-al doilea exemplar GTX 590. Am început direct cu testele de overclocking deoarece muream de curiozitate cam până unde pot merge stabil nucleele noului rege al plăcilor video. Am descoperit o parte din setările care păreau a fi cele maxime stabile pentru GTX 590 (820MHz şi 1.05V), am rulat de 30 de ori în şir benchmark-ul Metro 2033 la rezoluţia 1920×1080, folosind cele mai înalte setări de calitate, AA şi AF. Apoi, am rulat 3DMark 11, după care a urmat o serie de 30 pentru Crysis Warhead. După ce benchmark-ul rulase cam de 4-5 ori la rând, sistemul de calcul s-a resetat şi un miros discret de circuit ars a pătruns în încăpere. În cazul în care nu aţi ghicit deja ce se întâmplase, cel de-al doilea GTX 590 se dusese deja după primul, la numai două ore de la punerea în funcţiune. NVIDIA refuză momentan să creadă sau să recunoască faptul că GTX 590 ar putea avea probleme. Poate că producătorul are dreptate, poate că este vorba de un lot cu probleme, produs în faza de producţie. Sau poate că nu. Este greu de spus dacă este eroare de proiectare, dacă este vorba de un lot de componente proaste folosite la construirea VRM-ului sau orice altceva. Cert este însă că au cedat prea multe plăci într-un timp prea scurt.
Şi cam aşa stau lucrurile cu plăcile video care consumă OFICIAL mai mult de 300W. Una face un zgomot infernal în cea mai mare parte a jocurilor, iar cealaltă pare a fi placa video cu cea mai scurtă durată medie de viaţă de până acum. Dar nu, la PCI-SIG lucrează numai imbecili care nu ştiu ce vorbesc şi care nu lasă producătorii să îşi facă treaba. Da, acesta e adevărul, nu că industria hardware se confruntă cu probleme serioase şi cu o lipsă acută de imaginaţie. Dacă stau să mă gândesc mai bine, plăcile astea video seamănă cam mult cu ideea americanilor de a construi maşini: vreţi mai multă putere? Nu este nicio problemă, dublăm capacitatea motorului – de la 3 la 6l şi nu ne uităm cât consumă, că nu are importanţă. Şi uite aşa a ajuns Toyota numărul 1 în lume.
Da, ne-am jucat cu plăcile video de peste 300W, ne-am cumpărat dopuri de urechi, ne-am prăjit la exhaust-uri, am aerisit la 2 noaptea în garsonieră că nu mai scăpam de fum şi ne-am amuzat pe cinste. Unii ar trebui să se trezească însă la realitate şi să realizeze că limita de 300W nu este impusă doar pentru a le face lor în ciudă.