În orice industrie, diversificarea gamei este un lucru bun, permiţând fiecărui consumator să opteze exact pentru produsul de care are nevoie şi nu de ceva apropiat acestuia. Totuşi o diversificare excesivă poate produce uneori confuzie, mai ales atunci când nu are niciun fel de logică. Prea multe concepte şi prea multe brand-uri pot deruta clienţii. Probabil că la asta s-a gândit şi Intel cu câţiva ani în urmă când a lansat Core 2 şi Pentium părea să devină rapid un produs de domeniul trecutului. Dar Intel a revenit asupra deciziei, iar Pentium trăieşte şi în prezent, la fel ca şi Celeron. Până la urmă, vorbim despre investiţii imense în marketing-ul acestor brand-uri, care trebuie exploatate la maxim.
Existenţa Pentium şi Celeron pe piaţă nu reprezintă însă un exemplu de diversificare excesivă, care să inducă pe cineva în eroare. Până la urmă, orice utilizator cu un minim de cunoştinţe ştie că Celeron este cel mai slab procesor Intel (exceptând modelele Atom), urmat de Pentium, iar în vârf se situează Core i, cu indicativele 3, 5 şi 7. La fel, în cazul AMD avem de a face în linii mari cu Sempron, Athlon, Phenom şi FX. Dar lucrurile nu se opresc aici şi avem de a face şi cu o diversificare a platformelor, care este totuşi de înţeles. Atât AMD, cât şi Intel, au integrat soluţii grafice în procesoare, care poartă drept urmare numele de APU-uri (Accelerated Processing Unit). Aşadar, apariţia unor platforme special pentru acestea – LGA1155 pentru Intel şi respectiv FM1 pentru AMD – a fost pe deplin justificată.
Dacă în cazul Intel situaţia este oarecum ambiguă din cauza diferenţelor extrem de mari între performanţele x86 şi performanţa grafică, în cazul AMD lucrurile sunt mai clare şi putem afirma cu încredere că FM1 este o platformă care se adresează exclusiv celor care doresc un sistem de calcul cu soluţie grafică integrată. În aceste condiţii, nu ar trebui să ne mire prea mult faptul că Intel a introdus modele i5 pe socket-ul LGA1155 care nu integrează o soluţie grafică. Până la urmă, nu cred că sunt prea mulţi utilizatori care să se mulţumească cu soluţia grafică integrată Intel şi să aibă nevoie de performanţe x86 peste nivelul unui i3. Dar mă miră faptul că AMD a făcut acelaşi lucru şi, la rândul său, a introdus procesoare fără grafică integrată pe o platformă dezvoltată special pentru APU-uri, adică procesoare cu grafică integrată. Vorbesc despre noile Athlon II X4 631, 651 şi mai nou 638 şi 641, care sunt de fapt Llano, fabricate pe 32nm. În condiţiile în care avem destule modele Athlon II X4 pe socket AM3, stau şi mă întreb de ce oare mai aveam nevoie de aceleaşi soluţii şi pe FM1. Doar pentru că este folosit un alt proces de fabricaţie? Oare chiar nu era suficientă reducerea procesului de fabricaţie al modelelor deja disponibile. Desigur, ar mai fi şi dublarea capacităţii memoriei cache L2, dar după părerea mea nu este de ajuns, mai ales că vorbim şi de o creştere a TDP-ului, în ciuda reducerii procesului de fabricaţie. Am stat şi m-am gândit bine şi chiar nu pot să înţeleg de ce ar opta cineva pentru platforma FM1 dacă nu doreşte să folosească soluţia grafică integrată. De aceea, îmi vine greu să cred că AMD a analizat corect datele problemei înainte de a lansa aceste produse.
În curtea Intel, avem platforma LGA2011, care este prea scumpă pentru cei mai mulţi utilizatori şi platforma LGA1155, care ne băga în traistă şi grafica integrată; drept urmare, în acest caz, existenţa unor modele fără grafică integrată dezvoltate pentru o platformă dedicată APU-urilor este oarecum justificată, cel puţin din punctul de vedere financiar al utilizatorului. În cazul AMD însă, nu îmi vine în minte niciun argument care să justifice existenţa noilor Athlon II X4 pentru platforma FM1. Poate doar existenţa unor Llano cu partea de grafică nefuncţională…