De la lansarea versiunii 4.0 a sistemului de operare Android au trecut puțin peste șapte luni și, conform datelor publicate de Google, acesta a reușit să ajungă la pondere de 7,1% din totalul numărului de terminale Android utilizate în ultimele trei luni.
Retragerea la pensie a terminalelor mobile vechi a determinat o scădere anticelor versiuni 1.5 și 1.6 pe care nu le mai actualizează nimeni, Android 2.2 pierzând și el teren în favoarea versiunii 2.3, fie prin abandonare telefoanelor vechi, fie prin actualizări software. Acesta are în prezent o pondere de 65%, în creștere cu 1,3%, și este în mod evident platforma Android cu cea mai mare relevanță în acest moment.
Creșterea versiunii 4.0 de la statisticile publicate în aprilie este de 4,2% și ar părea rezonabilă dacă am scăpa din vedere imaginea de ansamblu: în șapte luni de zile doar șapte procente din terminalele utilizate în prezent rulează Ice Cream Sandwich. Nu știu cum privesc alții această situație, însă șapte luni este o perioadă extrem de lungă pentru niște actualizări software iar Google nu prea are nici o vină – a livrat codul și SDK-ul la timp iar producătorii ar fi trebuit să se apuce de treabă.
Însă în locul unei invazii de actualizări pentru terminalele fabricate în ultimele 18 luni, avem ce se vede. Te face să te întrebi care va fi ponderea în momentul lansării viitoarei versiuni 4.1 și la ce bun ar aștepta-o un utilizator Android care nu intenționează să-și schimbe terminalul actualul dacă va trebui să îmbătrânească lângă butonul Check for updates. Mai rău, pe lângă lipsa seriozității actualizării produselor relativ recente, unii chiar aduc pe piață, la 5-6 luni de la lansarea Ice Cream Sandwich, telefoane noi-nouțe care folosesc versiunea 2.3 și promit actualizări viitoare iar alții lansează terminale noi low-end dar uită să actualizeze modele pentru care utilizatorii au plătit ceva la vremea lor. Da, Sony și HTC, de voi este vorba.
Google nu-și face propriile terminale precum Apple și nici nu-și ține sistemul de operare într-o lesă scurtă precum Microsoft, lăsându-i pe producători să-și aleagă de capul lor subansamblele, chip-urile și particularizările software, ceea ce face ca problema să cadă integral în mâinile lor. Acum mai bine de un an am salutat decizia Google de a restricționa accesul la codul Android 3.0. Indiferent cât de mult sau de puțin aș agrea software-ul open-source, lipsa unui control riguros este rețeta dezastrului. Din păcate experimentul Google a ținut doar câteva luni iar compania nu are nici un interes major să repete acest lucru, scopul ei fiind doar aducerea serviciilor sale pe cât mai multe terminale. Iar asta nu înseamnă decât că, în cazul în care sunteți deranjați de problemă, o să fiți și de acum încolo pentru că o rezolvare nu prea există.