Apple ripostează şi ultrabook-urile sunt în pericol

Introdus în anul 2008, MacBook Air a captat atenţia utilizatorilor încă de la început prin construcţia desăvârşită, eleganţă şi portabilitate. Carcasa unibody din aluminiu perfect finisată şi rigiditatea construcţiei încă reprezintă avantajul major al MacBook Air pe o piaţă supra-saturată de ultra-portabile.
Dar avantajele unui laptop precum MacBook Air, care oferea o combinaţie fără precedent între portabilitate şi performanţă, nu au fost trecute cu vederea de restul industriei. După semi-eşecul CULV, platformă care nu a fost implementată la nivelul la care ne aşteptam, Intel au considerat oportun să introducă în 2011 un nou concept – ultrabook – inspirat în cel mai evident mod posibil după creaţia Apple.
Practic, Intel au observat un potenţial enorm şi au început să investească sume uriaşe pentru crearea unui întreg segment de piaţă şi a unei cereri de ultra-portabile performante în zona Consumer. Cum vorbim despre un întreg ecosistem, despre implicarea tuturor producătorilor importanţi şi de producţia pe scară largă, pentru utilizatori ar trebui să fie ceva bun, toate aceste aspecte fiind caracteristice reducerii preţurilor de producţie şi drept urmare a preţurilor de comercializare. În esenţă, vorbim despre ultra-portabile inspirate după MacBook Air, dar cu preţuri mult mai mici.
Din păcate, nicio minune nu durează prea mult, iar vraja din jurul ultrabook-urilor s-a risipit odată cu introducerea lor pe piaţă, când preţurile s-au demonstrat a fi mai mari decât fuseseră estimate iniţial. De fapt, nu puţine au fost cazurile în care preţurile ultrabook-urilor erau mult prea apropiate de MacBook Air. Pentru a mai salva din aparenţe, atât producătorii de ultrabook-uri, cât şi Intel, au susţinut sus şi tare că noul concept nu are absolut nicio legătură cu MacBook Air şi că reprezintă soluţii complet diferite, care vizează segmente diferite de piaţă. Ţinând cont că vorbim despre portabile cu aceleaşi caracteristici şi cu preţuri de achiziţie apropiate, nu cred că cineva a înghiţit această găluşcă.
Aşadar, Intel au fost impresionaţi de creaţia Apple şi au decis să copieze caracteristicile cheie, folosindu-le pentru dezvoltarea propriului concept, introdus pe piaţă ca ceva original. În tot acest timp, în mod ciudat, Apple nu au părut deranjaţi de apariţia ultrabook-urilor, chiar dacă unele semănau destul de mult ca design cu Air, iar altele erau chiar adevărate clone. Dar Apple nu au stat tocmai cu mâinile în sân şi au înregistrat un nou patent, care le garantează exclusivitatea design-ului în formă de pană (sau lacrimă). Vorbim deci despre forma pe care o are carcasa lui MacBook Air, formă pe care o au în momentul de faţă destule ultrabook-uri de pe piaţă.

În aceste condiţii, Apple vor fi îndreptăţiţi să ceară excluderea de pe piaţă a unui număr semnificativ de produse. În general, nu sunt de acord cu politicile Apple şi cu modul oarecum mişelesc în care îşi atacă adversarii, dar de data aceasta înclin să le dau dreptate. Practic, compania a dezvoltat o idee, un design, un produs care a inspirat un concept ce ne este prezentat ca ceva diferit, original doar pentru justificarea preţurilor mari de achiziţie. Ultrabook-urile ar fi trebuit să ofere utilizatorilor de rând, care nu îşi permit un MacBook Air, accesul la combinaţia portabilitate-performanţă. Din punctul meu de vedere nu au reuşit însă decât să vizeze acelaşi segment de piaţă vizat şi de Air, aşa că riposta Apple era previzibilă.
Acum, rămâne de văzut dacă Apple va decide să pornească o cruciadă împotriva producătorilor de ultrabook-uri sau nu. Teoretic, au tot dreptul şi toate motivele să facă asta, dar o astfel de acţiune ar putea deteriora relaţia pe care o au cu Intel. UItrabook-urile au şi aşa suficiente probleme, iar o lovitură din partea Apple ar putea avea efecte dezastruoase, pe care Intel nu le-ar putea ierta. Dar asta nu înseamnă că Apple nu ar putea folosi patentul obţinut pentru a-i forţa pe producătorii de ultrabook-uri să se orienteze către alte design-uri pentru generaţiile viitoare.