Pasionaţii universului Transformers ştiu că aventura a început acum mai mult de 20 de ani, cu jucării ce îşi schimbau forma, însoţite de filme pe marele ecran care să pună viaţă în maşinile-robot. Mult mai aproape de 2012, mai exact în 2010, High Moon aducea pe piaţă Transformers: War for Cybertron pentru a pune şi cuvântul interactiv în lupta fără final dintre Autobots şi Decepticons.
Jocul actual, Fall of Cybertron, nu este doar o continuare a conflictului dintre Optimus Prime şi Megatron, ci şi un omagiu adus filmelor din anii ’80, motiv pentru care multe dintre dialoguri sunt pline de tot felul de aluzii la trecut. Pentru jucătorii pasionaţi va fi ca o călătorie în timp, în timp ce restul în căutare doar de un shooter vor fi puţin nelămuriţi în ceea ce priveşte intriga. Oricum, Fall of Cybertron este un joc de-ajuns de bun pentru a te bucura de acţiunea intensă chiar dacă povestea nu te dă peste cap.
Din cele 13 misiuni single player, 6 sunt dedicate Autobots, 6 Decepticons, iar ultima adună toate iţele poveştii pentru un final care să explice cam cum şi de ce aterizează roboţii pe Terra. N-aş putea spune că avem parte de un sfârşit spectaculos, din contră, dar până ajungi acolo acţiunea este încinsă şi sunt destule momente dificile. Din păcate, există şi zone confuze în poveste, treci de la o echipă la alta fără nicio avertizare, de la Metroplex-ul băieţilor buni la un Bruticus care distruge tot ce mişcă în jur.
Totuşi, marele avantaj este că ai parte de multe personaje jucabile, fiecare cu avantajele şi slăbiciunile lui. Cliffjumper se axează pe stealth, dar nu e prea bun într-o luptă directă; Jazz sare şi foloseşte cârlige pentru o deplasare rapidă, iar de partea cealaltă Soundwave foloseşte ajutoare mecanice pentru a-i face treaba. De departe însă cele mai antrenante niveluri sunt cele jucate cu Grimlock şi echipa lui, o gaşcă de roboţi speciali care se transformă nu în maşini de viteză, ci în reptile furioase, care mătură totul în jur cu o lovitură de labă sau de coadă.
Fall of Cybertron, dincolo de a fi povestea copilăriei unora dintre noi, este un shooter şi vine cu ceva probleme de portare. Controlul clasic de PC are momente de nesiguranţă când controlezi roboţii sub formă de maşină sau aparat de zbor; poţi trece oricând de la o formă la alta dacă nivelul e de ajuns de mare şi astfel ai la dispoziţie muniţie la dublu – în forma de robot şi tunurile maşinii. O altă problemă este lipsa cover-ului. Inamicii îl folosesc din plin, dar ca jucător nu ai cum şi trebuie să găseşti colţuri ferite ca să-ţi refaci scutul. E adevărat că orice inamic distrus îţi câştigă bani şi poţi cumpăra tot felul de upgrade-uri, inclusiv unul ce-ţi dublează viaţa, dar unele niveluri nu sunt deloc uşoare.
Evident, pentru atâtea lupte nebune ai nevoie şi de arme, acum mai mari, mai bune şi mai variate. De la pistoale, puşti, mitrariere şi aruncătoare de grenade poţi ajunge şi la o ofertă specială, armele de calibru cu „puteri” speciale – Energon Harvester pentru furt de viaţă de la inamici, Dimensional Decimator pentru o gaură neagră sau Riot Cannon-ul pentru efecte explozive serioase. Fiecare armă are patru upgrade-uri a căror achiziţie se simte din plin chiar din prima, dar cum banii nu curg din cer ajungi de obicei să foloseşti doar una sau două arme pe care să le îmbunătăţeşti la maximum.
Armele sunt mai impresionante şi mai reuşite decât în War for Cybertron, dar dincolo de variaţie, ajungi repede să preferi doar una sau două pe care să le îmbunătăţeşti la maximum (arsenalul este comun indiferent de facţiune). Cele mai multe sunt arme normale, să zicem, pistol, shotgun, mitralieră sau aruncător de grenade, dar restul au oferte mai deosebite: Riot Cannon-ul trage încet, dar cu efecte explozive devastatoare odată îmbunătăţit, Energon Harvester-ul fură viaţă de la inamici, iar un Dimensional Decimator atrage în vârtejul lui orice inamic ghinionist aflat în raza sa de acţiune.
Îmbunătăţirile, patru al număr pentru fiecare armă, au marele avantaj de a se face simţite din prima. Chiar contează că ai mărit capacitatea încărcătorului, că ai eliminat reculul puştii cu lunetă sau ai crescut cu un impresionant 75% viteza de tragere. Şi tot ce omori în jur aduce credite, moneda cu care să cumperi upgrade-urile sau alte „jucărele”, tip grenade, mine sau diverse avantaje pasive.
Din păcate, campania nu mai poate fi jucată şi cooperativ, dar modul Escalation a rămas, un fel de mod Horde în care jucătorii trebuie să reziste la 15 valuri de inamici. Fiecare dintre cei patru jucători are sub control un anume tip de Transformer, iar banii câştigaţi din distrugeri cumpără muniţie, arme, upgrade-uri sau noi zone prin niveluri.
Multiplayer-ul are în teorie un mod competitiv cu Team Deathmatch, Capture the Flag şi Conquest, dar pentru asta ar trebui să mai şi funcţioneze. În mod constant am primit erori de conexiune, jocul nu recunoştea conexiunea Internet, serverul sau contul folosit. Oricât de amuzant ar fi să sari pe oameni reali şi să rulezi pe patru roţi, ar fi ideal ca multiplayer-ul să funcţioneze ca să ai ocazia să te arunci în acţiune.
Din punct de vedere vizual Fall of Cybertron se prezintă bine, cu condiţia să nu priveşti prea de aproape exploziile şi să ignori bloom-ul exagerat de pe formele de maşini ale roboţilor. Vocile şi dialogurile sunt bine integrate, fără replici stupide şi cu multe referinţe la filme, la fel şi coloana sonoră care include melodia The Touch (1986).
Chiar dacă mai suferă uneori de probleme de control şi mai pierde pe drum ceva din poveste, Transformers: Fall of Cybertron are o acţiune solidă şi, special pentru fani, aduce un omagiu întregului univers început acum aproape 30 de ani cu nişte jucării de plastic.
Verdict: 8/10
Gen joc: Third Person Shooter
Cerinţe recomandate de sistem: Core 2 Duo 2.6 GHz, 2GB RAM, 512MB Video
Număr de jucători: 1-16 (online)
Preţ: 49.9E Producător: Mercenary Technologies; Publisher: Activision; Distribuitor: Steam