Athlon II X3 445 în teste

Overclocking
Overclocking-ul este un procedeu bine cunoscut de entuziaşti, iar în ultimii ani a căpătat o importanţă crescută atât în rândul producătorilor, cât şi în rândurile utilizatorilor obişnuiţi. Sporul de performanţă ce poate fi obţinut prin overclocking este adeseori îndeajuns de consistent pentru a balansa riscurile implicate.

Prima serie de setări de overclocking a permis pornirea sistemului cu procesorul funcţionând la 4GHz, însă sistemul s-a resetat imediat ce am început testele de stabilitate. După multe încercări, am reuşit să stabilizez platforma de teste la o frecvenţă maximă de aproximativ 3732MHz. Pentru obţinerea acestei frecvenţe am folosit o tensiune de alimentare de 1.45V pentru nucleele de procesare, o frecvenţă de bază a magistralei Hyper Transport de 240.8MHz şi valoarea standard a multiplicatorului, respectiv 15.5x. Controller-ul de memorie integrat în pastila de siliciu a procesorului a funcţionat fără probleme la 2408MHz, iar magistrala Hyper Transport la o frecvenţă efectivă de 4816MHz (2x2408MHz).
Comparativ cu sporul obţinut în overclocking de procesorul Phenom II X2 555 Black Edition, revizia C3 a nucleului Propus nu a reuşit să impresioneze, însă frecvenţa maximă stabilă atinsă în overclocking este identică cu cea obţinută în compania procesorului Athlon II X4 640 cu acelaşi nucleu Propus C3. Potenţialul de overclocking al procesoarelor Athlon II cu nucleul Propus C2 este aproape identic în ceea ce priveşte frecvenţa maximă atinsă.
Modulele de memorie RAM au fost tactate la 802MHz (DDR3-1604), folosind latenţele 8-8-8-24-1T şi o tensiune de alimentare de 1.70V.

În compania procesorului AMD Phenom II X2 555 Black Edition am atins o frecvenţă maximă de funcţionare stabilă de 3965MHz, folosind o tensiune de alimentare de numai 1.50V şi o frecvenţă de bază a magistralei Hyper-Transport de 247.8MHz, alături de multiplicatorul standard 16x.
Orice încercare de a stabiliza platforma la frecvenţe de funcţionare de 4GHz sau mai mult nu au dat roade, indiferent de setările şi tensiunile de alimentare folosite. Odată atinsă frecvenţa maximă de lucru a nucleelor de procesare, am crescut frecvenţele de lucru ale magistralei Hyper-Transport, respectiv controller-ului de memorie integrat, până la cele mai ridicate valori stabile folosind multiplicatoarele de frecvenţă ale acestora. Ambele s-au oprit la 2726MHz, valori impresionante pentru un procesor Phenom II răcit pe aer.
Modulele de memorie RAM au fost tactate la 826MHz (DDR3-1652), folosind latenţele 8-8-8-24-1T şi o tensiune de alimentare de 1.70V.
Utilizatorii care au supratactat procesoare cu nucleu Clarkdale pe plăci de bază cu chipset-uri Intel H55 sau Intel H57 s-au lovit de imposibilitatea creşterii frecvenţei de bază a magistralei QPI peste 165-170MHz. Acest fapt se datorează chip-ului grafic integrat în pastila northbridge-ului din procesoarele cu nucleu Clarkdale. Mai exact, felului în care este generată frecvenţa de funcţionare a nucleului grafic, prin intermediul unui multiplicator aplicat frecvenţei de bază a magistralei QPI. Din această cauză, odată cu atingerea frecvenţelor amintite mai sus pentru magistrala QPI, nucleul grafic atingea limita frecvenţei de funcţionare. Această problema a fost rezolvată prin introducere în BIOS a unei opţiuni care permite controlul manual asupra frecvenţei de lucru a nucleului grafic integrat, permiţând astfel atingerea unor frecvenţe de lucru ridicate pentru magistrala QPI. Este de notat faptul că în cazul folosirii unei plăci de bază cu chipset Intel P55 nucleul grafic integrat este dezactivat în mod automat, fapt ce înlătură orice limitare asupra overclocking-ului.

Procesorul Intel Pentium G6950 a dat dovadă de un apetit sănătos pentru overclocking, obţinând o frecvenţă maximă stabilă de 4368MHz reali, un spor de aproximativ 56% faţă de frecvenţa implicită de lucru de doar 2.8GHz. Pentru obţinerea acestui rezultat am folosit o frecvenţă de bază a magistralei QPI de 208MHz, alături de valoarea maximă a multiplicatorului de frecvenţă pentru nucleele de procesare, de 21x. Frecvenţa efectivă a magistralei QPI obţinută este de 7488MHz, prin intermediul multiplicatorului 36x din BIOS. Tensiunea de alimentare folosită pentru procesor este de 1.3625V din BIOS, alături de setarea Level 2 pentru Load-Line Calibration, care a permis obţinerea unei tensiuni de alimentare de 1.38V în regim de încărcare maximă a nucleelor de procesare.
Modulele de memorie RAM au funcţionat la o frecvenţă de 832MHz (DDR3-1664) cu latenţele 8-8-8-24-1T şi o tensiune de alimentare de 1.65V.