Gran Turismo 5 Review

Din fericire, cei şase ani de producţie au fost benefici pentru Gran Turismo 5 din acest punct de vedere. Fizica şi greutatea maşinilor au fost îmbunătăţite, a dispărut understeer-ul oribil al vehiculelor cu tracţiunie faţă. Cele cu tracţiune spate frânează convingător, există şi o oarecare senzaţie de greutate la curbe, iar dacă ai un volan lucrurile sunt şi mai interesante.

Pentru că aşa e la modă acum, şi GT 5 are un sistem de experienţă şi creştere în nivel: astfel, câştigi nu doar bani pentru maşini mai bune, ci şi XP care deblochează curse în plus. Sistemul este banal, dar oferă un motiv în plus să continui cariera, extrem de asemănătoare cu grinding-ul dintr-un MMO: încă o cursă, încă un trofeu, experienţă, bani, repetăm.
Circuitele sunt o combinaţie de realitate şi ficţiune, de la celebrele Le Mans, Nurburgring, Monza, Daytona sau Suzuka până la invenţii numite Cape Ring, Deep Forest, Tahiti Road sau Autumn Ring. Alte curse se desfăşoară în oraşe (Hong Kong, Las Vegas, Madrid, Roma, Seattle, Seul, Tokyo), iar cele patronate de Sebastian Loeb au loc prin Chamonix, Grand Canyon, Alpii Elveţieni sau mai genericele Smokey Mountain şi Ice Arena. Din păcate, oricât de variate ar fi, traseele sunt extrem de plictistoare din punct de vedere vizual, departe de ceea ce oferă Grid, Colin McRae Rally sau chiar versiunile recente de Need for Speed.