Până acum, seria Gran Turismo era un etalon de grafică spectaculoasă, un benchmark al consolelor datorită detaliilor. Acum însă, cei şase ani de dezvoltare şi-au pus amprenta asupra aspectului vizual. Din cele peste 1000 de maşini, doar circa 200 au fost cu adevărat lucrate detaliat, cu atenţie; restul sunt pur şi simplu importate din jocurile anterioare, astfel că arată destul de urât, cu poligoane puţine şi mai ales umbre foarte zimţate. Texturile sunt blurate, mediul de joc este colţuros şi plictisitor, iar detaliile de pe circuite (public, copaci, blocurile din oraşe) par a fi modele bidimensionale parcă tăiate din carton.
În mod clar, din acest punct de vedere există jocuri care arată mult mai bine, fie pe consolă, fie pe PC, dar este greu de crezut că fanii înrăiţi se vor supăra pentru atâta lucru. Ca un fan ne-înrăit însă, eu nu pot să nu remarc lipsa de detalii sau muzica scoasă direct din anii ’90, banală şi fără varietate sau motoarele care nu sună nici pe departe cum ar trebui. De fapt, dacă n-ai fi văzut niciodată Gran Turismo si n-ai şti de cine e făcut, un minut de muzică te-ar lămuri că e de provenienţă asiatică.



Pe de altă parte, jocul străluceşte în modul fotografic, unde camera poate fi controlată manual din orice unghi pentru a captura cele mai spectaculoase momente ale curselor (alături de Replay, desigur). Există şi un editor de circuite, dar controlul asupra modificărilor este extrem de limitat, astfel că e mai mult un generator decât într-adevăr un mod de a crea ceva original.
Partea legată de inteligenţa artificială este destul de problematică pentru că, pentru o bună bucată de joc, ai impresia că eşti singurul concurent. Maşinile de pe circuit par a merge la plimbare, nu la un concurs, e o joacă de copii să le depăşeşti şi să câştigi. Acelaşi lucru se poate spune şi despre modelul de damage, la început foarte limitat. Pe parcurs însă, lucrurile se schimbă mult în bine, AI-ul începe să se treazească la viaţă şi să concureze cu adevărat, iar maşinile chiar se pot strica. Totuşi, aş fi preferat ca aceste elemente să fie introduse mai rapid, există şansa ca mulţi jucători să abandoneze cu totul înainte să fi dat de partea cu adevărat fun.



Până la urmă, Gran Turismo 5 este un joc aşteptat de fani şi făcut pentru ei. După aproape şase ani, ei vor înghiţi producţia până la urmă uriaşă, dar în niciun caz extraordinară a lui Yamauchi. Să nu mă înţelegeţi greşit, e un joc foarte antrenant, de lungă durată, cu numeroase opţiuni de personalizare a maşinilor, şi ele extrem de numeroase şi 200 dintre ele chiar o bucurie pentru ochi. Totuşi, trebuie răbadare şi timp să te obişnuieşti cu meniurile, eventual şi cu controlul pe gamepad şi/sau volan dacă eşti nou pe consolă şi cu stilul asiatic de creaţie al jocurilor. Dar dacă treci peste toate astea, GT 5 chiar se comportă ca un simulator, poţi să cafteşti online alţi 15 jucători şi, mai ales, te poţi bucura de o varietate incredibilă de maşini, de la rarităţi de acum 20 de ani până la cel mai tare Ferrarri.
8.0/10
Gen joc: Racing
Cerinţe recomandate de sistem: Play Staion 3
Număr de jucători: 1-16 Online
Preţ: 259.9RON; Producător: Polyphony Digital; Publisher: Sony; Distribuitor: Best Distribution
Sursa imaginilor: www.ign.com
Leave a comment
Astept jocul asta de cand mi-am luat PS3 acum 2 ani jumate si dupa atata timp in care am jucat atatea pe consola tot nu mi-am luat GT5 inca :(.
Am jucat pe PlayStation 2 foarte mult Gran Turismo 4, raman la parerea ca e cel mai bun joc sim ever, cu minusul ca is prea multe masini japoneze in variante nenumarate si ca sa pui mana pe un Le Mans 1 gen Pescarolo trebuia sa dai vreo 100 de curse la Capri sa aduni bani. Era oarecum enervant ca nu puteai sa salvezi la Nurburgring 24H si concurai cu prea putine masini, am stat 24H cu el pornind si am castigat la vreo 20 de ture in B-Spec, sper ca in 5 se pot salva! 🙂