HTC 7 Mozart – simfonia neterminată

Cuvântul-cheie al ecranelor mobile din acest an a fost AMOLED. Din păcate penuria rămâne penurie, iar HTC a apelat la un ecran S-LCD pentru 7 Mozart. Din fericire, compania şi-a făcut mult mai temeinic temele decât în cazul Desire HD. Într-adevăr, este un LCD iar nivelul de negru este bun dar nu extraordinar, însă de data aceasta gamma este ajustată corect, luminozitatea este foarte bună iar culorile sunt puternice şi plăcute. Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune pe axa verticală, pe cea orizontală fiind doar rezonabile deoarece se observa o atenuare puternică a luminozităţii si a saturaţiei. Suprafața tactilă este de tip capacitiv cu suport multitouch în patru puncte, o altă cerinţă obligatie Microsoft, şi are o prestaţie foarte bună, dar asta nu mai reprezintă nimic deosebit de o bucată de vreme. Poate doar că ecranele rezistive trebuie să plece odată definitiv…

Cerinţele hardware impuse de Microsoft pentru terminalele Windows Phone 7 sunt drastice, iar producătorii sunt obligaţi să le urmeze. Drept urmare, prima generaţie de produse este una teribil de plictisitoare deoarece, dincolo de carcasă şi alte dotări secundare, acestea seamănă ca două picături de apă iar 7 Mozart nu face excepţie. Bazat de deja celebrul Qualcomm Snapdragon QSD8250, acesta mai adaugă o memorie RAM cu o capacitate de 576MB, un ROM intern de 512MB şi o stocare internă de 8GB. După cum se observă, HTC 7 Mozart nu oferă posibilitatea extinderii stocării interne. Nu este o scăpare, este doar o consecinţă a mediului închis care a devenit Windows Phone 7. O eventuală cartelă MicroSD nu poate fi inserată pur şi simplu într-un ipotetic terminal fără a necesita resetarea terminalului la setările din fabrică şi, în plus, aceasta nu va putea fi citită ulterior de alt terminal sau calculator. Chiar daca unii producători, cum ar fi Dell, au implementat şi un slot de card, aceasta barieră reduce mult din utilitatea unui card detaşabil. Cum să devii mai Apple decât Apple…
Performanţele 3D ale chipului Adreno 200 din QSD8250 sunt deja cunoscute, acesta oferind suficienta putere pentru jocurile pe care le-am testat, de la banale biligonguţe colorate până la Need for Speed Underground, dar inferioare celei oferite de platformele moderne precum Samsung Hummingbird, Apple A4 sau Qualcomm QSD8255. Singurul suportat oficial în acest moment, Adreno 200 permite însă şi accelerarea întregii interfeţe a sistemului de operare, pe aceasta bazându-se fluiditatea şi rapiditatea mediului grafic oferit de Windows Phone 7.
Conectivitatea este bună, HTC 7 Mozart oferind suport GSM quad-band şi HSDPA/HSUPA 7.2 Mbps/2.0Mbps, la care se adaugă un adaptor wireless 802.11n, Bluetooth 2.1 şi deja menționatul conector USB 2.0. Despre problemele suportului software al unora dintre acestea vom vorbi însă puțin mai încolo.