HTC One X – bigger, better, faster

Playerul audio din Sense 4.0 a primit o actualizarea majoră, acesta fiind un centru multimedia care aduce în același loc nu doar lista de albume ci și scurtăturile către aplicațiile multimedia preinstalate precum SoundHound (versiunea gratuită), Tunein Radio (idem) și serviciul de streaming și stocare audio 7digital dar la care se pot adăuga și alte produse multimedia adăugate manual sau automat. Din păcate HTC a ales să ofere o paletă destul de redusă de codecuri suportate, adică MP3, OGG, eAAC+, WMA, WAV și noul Apt-X, remarcându-se lipsa FLAC de exemplu, care ar fi fost atrăgător ținând cont de spațiul de stocare disponibil.

Playerul audio oferă un mod de vizualizare similar celui folosit de galeria media, oferind o listă de thumbnailuri pentru artiști, albume, liste de redare sau genuri. Printre opțiunile noi se remarcă coada de așteptare și căutarea integrată via Google sau Youtube. Evident, ca toate terminalele HTC din ultima perioadă, One X vine cu procesarea software Beats la pachet, un avantaj doar pentru cei care ascultă hip-hop, R&B sau electronică deoarece activarea lui pentru rock clasic, metal sau simfonică este, după cum am mai spus, un mic dezastru înecat în bași și înalte exagerate pe care nici o persoană care apreciază muzica nu ar trebui să îl activeze. Din păcate nu există un egalizator configurabil ci doar o listă de șabloane.
Dacă cel mai mic membru al familiei One nu a impresionat deloc, One X se descurcă mai bine. Nu se ridică la înălțimea celor mai bune telefoane pentru melomani precum iPhone 4/4S, Galaxy S, Nexus S sau N8 dar nici nu se face de râs. Am remarcat un nivel cam ridicat al mediilor și o tendință de suprasaturare în domeniul înaltelor însă, dincolo de aceste probleme, terminalul oferă un sunet mulțumitor cu distorsiuni tolerabile și răspuns în frecvență rezonabil. Nu este însă recomandat deloc celor pretențioși.

În cazul în care veți găsi și opta pentru pachetul cu urBeats, veți obține și o pereche de căști care oferă un sunet net superior umilului produs din pachetul HTC, un microfon bunicel și comenzi pentru derularea pieselor, din păcate nu și pentru volum. Căștile suferă de aceeași boală ca și procesarea software Beats, adică bas exagerat și înalte procesate prea mult, dar măcar oferă o manopera îngrijită și un cablu destul de lung. Din păcate sunt puțin cam grele, difuzoarele fiind adăpostite de o carcasă din metal, însă este prețul plătit dacă vreți să vă lăudați cu un produs audio la modă. Eu am luat acest pachet de la Vodafone, unde prețul a fost identic cu cel al versiunii fără căști, și acesta este singura opțiune care merită luată în seamă – există pe piață căști cu sunet superior care costă o treime din prețul retail urBeats/iBeats, cum ar fi de pildă Plantronics BackBeat 216.
Redarea video oferă un suport pentru codecuri mulțumitor. One X oferă suport MKV însă lipsa formatele AC3 și DTS și micile probleme cu fluxurilor H.264 High@L5.1 îl fac impropriu ca media player universal de buzunar. Însă redarea fișierelor DivX 480p și H.264 720p High@L3.1 se face în condiții bune, iar puterea decodorului hardware mi-a permit să merg în sus până la 1080p High@L4.1 15Mbps. Playerul nu are o scurtătură dedicată, fiind deschis în momentul accesării fișierelor video din galeria media, acesta oferind suport pentru subtitrări, însă doar în formate time-based precum SRT, nu și frame-based ca SUB sau imagine precum IDX/SUB. La aceste dotări se mai adaugă procesarea Beats, captura de imagini, reluarea automată a redării din locul rămas, ajustarea independentă de setările generale a luminozității și Pan and Scan automat pentru compensarea diferențelor de raport a imaginii.

GPS-ul probabil că se simte bine într-o carcasă metalică fără interferențe deoarece One X este puținele produse HTC cu care am obținut un semnal cu SNR de 41-45 în zonele cu orizont liber și oferă o poziționare rapidă de circa 5-8 secunde la rece și 1-2 secunde la o repornire la cald cu aceleași efemeride. Din păcate chipul de la Texas Instruments folosit de HTC, deoarece NVIDIA Tegra 3 nu include și un GPS, nu oferă și suport GLONASS, util pentru noi românii datorită acoperirii suplimentare bune a rețelei rusești de sateliți.
Din punct de vedere software, pe lângă inerentul Google Maps, HTC nu a uitat de aplicația proprie Locations care oferă navigație offline, hărți și voci (inclusiv pentru România) gratuite și navigație pas cu pas contra cost, existând însă un trial de 30 de zile care poate fi activat la cerere. Hărțile, furnizare de Route 66, sunt bune în București dar doar decente în provincie, unde orașele de talie mai mică au doar câteva străzi în plus față de drumurile naționale.

Concluzie

One X este nava amiral HTC și este un terminal care marchează un progres clar pentru companie în direcția cea bună: o carcasă frumoasă și solidă, o platformă hardware de top, un ecran excelent și software îmbunătățit. Camera foto, care este unul dintre punctele pe care HTC a pus accentul în campaniile de promovare, a făcut și ea progrese vizibile dar mai este de lucru în acest sector, în special la captura video, ceea ce este dezamăgitor ținând cont de preț. Punctele negative ale terminalului sunt autonomia mediocră, lipsa slotului MicroSD și, evident, dimensiunile care-l vor face atractiv doar pentru unii utilizatori. Cel mai bun terminal Android al momentului? Probabil că da, numai că aici gloria ține câteva săptămâni iar Galaxy S III este după colț și promite a fi un concurent extrem de serios.