Intel Sandy Bridge – un nou pas spre integrare

Aşa cum se poate observa, Intel Quick Sync nu se descurcă foarte bine la conversia video, singurul rezultat bun fiind obţinut în cazul profilului pentru iPhone 4. În mod ciudat, acelaşi profil a pus uşoare probleme în cazul conversiei software, unde se observă mici probleme la secunda 5. Dintre cele trei soluţii grafice utilizate, cea integrată de Sandy Bridge oferă însă cel mai bun rezultat din punctul de vedere al calităţii, cele două plăci video utilizate pentru acest fiind în mod evident inutilizabile. Surprinzător este însă că produsul Intel se descurcă admirabil raportat la performanţe, procesând sarcinile mai repede decât GeForce GTX 460 SE şi decât Radeon HD 5850. De asemenea, se mai observă performanţe foarte bune în cazul profilului Apple iPhone 4 atunci când este folosită conversia software.

Concluzie
Cu riscul de a mă repeta, trebuie să afirm că Intel Sandy Bridge este un produs remarcabil. Soluţia grafică nu este atât de rapidă în jocuri pe cât s-ar fi aşteptat probabil unii, dar este în mod categoric un pas înainte şi se va dovedi suficient de puternică pentru orice sistem de calcul de birou care va rula ocazional şi aplicaţii 3D fără prea mari pretenţii. Cu toate acestea, este evident că va mai trece mult timp până când soluţiile grafice integrate le vor putea elimina pe cele discrete din segmentul entry level.
Suportul pentru accelerarea hardware la conversia video este fără doar şi poate cel mai atractiv aspect la Sandy Bridge şi Intel H67. Din păcate, performanţele extraordinare sunt eclipsate de rezultate nu tocmai bune, ceea ce înseamnă că mai trebuie lucrat înainte ca produsul să poată fi folosit în acest scop. Vestea bună pentru Intel este că nici concurenţa nu se descurcă momentan mai bine.
Consumul redus de energie reprezintă un aspect foarte important deoarece contribuie la reducerea cheltuielilor de operare, a căldurii produse şi implicit la un nivel de zgomot neglijabil.
În privinţa celor două plăci de bază utilizate, îmi este destul de greu să mă pronunţ în favoarea uneia sau a celeilalte. Ambele s-au comportat bine şi ambele sunt construite din punctul meu de vedere cu simţ de răspundere – lucru mai rar întâlnit pe acest segment de piaţă. S-ar putea spune că ASUS are de partea sa avantajul EFI BIOS, care atrage atenţia în mod plăcut, dar pentru un utilizator de rând, care de cele mai multe ori nu prea ştie ce poate face într-un BIOS, acest aspect nu joacă un rol esenţial. De aceea, sunt de părere că utilizatorii pot opta cu încredere pentru oricare dinre cele două plăci, în funcţie de disponibilitate, cost de achiziţie şi preferinţe personale.