AMD Vishera: refresh pentru procesoarele FX

Pentru evaluarea performanţelor oferite de noul procesor AMD FX-8350, am folosit o platformă alcătuită din următoarele componente:
–       Placă de bază ASUS Crosshair V Formula
–       Placă video ASUS Radeon HD 7970 DirectCU II TOP
–       Memorie RAM 2x4GB GeIL Evo Two DDR3 2400Mz 10-11-11-30
–       Cooler Cooler Master Hyper Z600 + ventilatorul de la Scythe Yasya
–       Harddisk Seagate Barracuda 7200.12 500GB
–       Sursa de alimentare Antec Signature 850W
Am rulat testele noastre obişnuite pentru procesor, în sistemul de operare Windows 7 64bit, iar pentru comparaţie am folosit propriul procesor AMD FX-8150, dar şi proaspăt achiziţionatul Intel Core i7-3770K. Dacă FX-8150 a fost montat în socket-ul aceleiaşi ASUS Crosshair V Formula, pentru procesorul Intel Core i7-3770K am folosit placa de bază ASUS P8Z77-V Deluxe. După cum aţi putut vedea în prima pagină a articolului, AMD vizează cu FX-8350 segmentul pe care se află în momentul de faţă Core i5-3570K. Din păcate, nu am avut la dispoziţie un i5-3570K, dar am rulat testele cu procesorul disponibil, tactat la 3.4GHz (şi respectiv 3.8GHz prin Turbo Boost) şi cu tehnologia Hyper-threading dezactivată.
Mai trebuie spus că ventilatorul cooler-ului pentru procesor a fost setat în modul dinamic, folosind profilul Silent din BIOS-urile plăcilor de bază, iar potenţiometrul acestuia a fost fixat în poziţia Low.

Overclocking

AMD ne-au anunţat încă din prezentare că optimizările aduse arhitecturii aduc nu numai un spor de performanţă, ci şi un potenţial de overclocking superior FX-urilor lansate la sfârşitul anului trecut. Ţinând totuşi ca vorbim despre acelaşi TDP şi că avem de a face cu un sistem de protecţie implementat la nivelul VRM-ului plăcilor de bază, am privit cu un oarecare scepticism această afirmaţie. Şi dacă tot am adus în discuţie protecţia, trebuie să spun că am aflat de la AMD şi în ce condiţii se manifestă aceasta. Conform producătorului, limita permisă pare să fie de 26.5A pentru rail-ul de 12V dedicat alimentării procesorului, ceea ce înseamnă că vorbim despre un TDP de 318W. Util de ştiu mai este şi că AMD recomandă pentru overclocking tensiuni de alimentare cuprinse între 1.4-1.55V, cu condiţia să nu depăşiţi totuşi consumul de energie de mai sus, care forţează negreşit placa de bază să intre în protecţie şi să se oprească. Pentru un entuziast, un astfel de comportament se poate dovedi foarte frustrant, dar pentru un utilizator care ţine totuşi la siguranţa componentelor sale, se poate dovedi util.
Am început aşadar să caut frecvenţa maximă suportată de FX-ul 8350 care mi-a picat în mână şi am descoperit în primă fază că tensiunea maximă pe care am putut-o aplica în BIOS pentru procesor fără a se manifesta mecanismul de protecţie a fost de 1.4375V. Cu o setare Extreme pentru Load Line Calibration, aceasta devenea în realitate, în sarcină, 1.5V. Apoi, a fost simplu să determin frecvenţa maximă în condiţii de stabilitate, situată în jurul valorii de 4.8GHz. Nu m-am mulţumit însă cu atât şi am căutat o combinaţie bus-multiplicator care să îmi permită să supratactez şi modulele de memorie RAM. Drept urmare, am obţinut o frecvenţă de 4805Mz (15.5x310MHz) pentru procesor şi 2480MHz pentru memoria RAM. Tot la 2480Mz a fost şi frecvenţa maximă pe care am putut-o aplica Northbridge-ului, în timp ce bus-ul Hyper Transport a funcţionat la 3100MHz după mărirea tensiunii de alimentare la 1.3V.


Ce mai trebuie spus este că pe toată durata etapei de overclocking, procesorul a dat semne că ar putea funcţiona stabil şi la frecvenţe mai mari, dar cu o soluţie de răcire mai eficientă şi cu o tensiune de alimentare mai mare, a cărei utilizare a fost însă prevenită de activarea mecanismului de protecţie. De asemenea, trebuie să ştiţi că tehnologia Cool’n’Quiet a fost menţinută activă şi la overclocking, iar ventilatorul cooler-ului pentru procesor a funcţionat tot în regim dinamic, tot pe profilul silent, dar potenţiometrul său a fost mutat pe poziţia High.

De asemenea, am adăugat 2 ventilatoare – unul de 92mm şi unul de 60mm – pentru răcirea VRM-ului şi evitarea deteriorării plăcii de bază.
Tot 4.8GHz am obţinut şi pentru procesorul Core i7-3770K, după aplicarea unei tensiuni de alimentare de 1.38V, transformată în sarcină în 1.424V, în timp ce pentru modulele de memorie am fost nevoit să păstrez frecvenţa de 2400Mz. În cazul modelului FX-8150, determinarea potenţialului de overclocking a decurs ceva mai anevoios, iar în cele din urmă a trebuit să mă mulţumesc cu o frecvenţă de 4.56GHz, aplicarea unei tensiuni mai mari de 1.3875V (1.45V în sarcină) determinând activarea mecanismului de protecţie. Am folosit acelaşi multiplicator de 15.5x, dar frecvenţa de bus a fost de numai 304MHz. Bus-ul HyperTransport a fost tactat la 3040Mz, iar pentru Northbridge şi pentru memoria RAM am folosit o frecvenţă de 2432Mz. Pentru simularea de i5-3570K nu am mai testat potenţialul de overclocking, acest lucru fiind inutil în absenţa unui i5-3570K real, cu memorie cache de Core i5 şi nu de Core i7.