Black Friday românesc: de la extraordinar la banal

La fel ca anul trecut, anul acesta mi-am promis să nu scriu nimic legat de Black Friday. Şi la fel ca anul trecut, nu mă pot ţine de această promisiune. Anul trecut, m-a enervat isteria oamenilor de PR care nu mai conteneau cu laudele la adresa magazinelor care înregistraseră zeci de mii de comenzi, dar uitau să specifice câte dintre acestea au fost şi onorate. Nici până la ora actuală nu am aflat dacă măcar jumătate din cele 90 000 comenzi cu care defilau atunci au fost şi onorate. Am trecut însă peste momentul de frustrare, am înţeles că atât este potenţialul tehnic de care dispun comercianţii de la noi şi, mai mult de atât, că atât este nivelul de seriozitate în România. Şi că fabuloasele reduceri nu au fost chiar atât de fabuloase pe cât au vrut unii să pară chiar nu a fost o surpriză. Până la urmă, unde aţi mai văzut voi reduceri cum trebuie în România?
Anul a trecut, ne-am resemnat şi am înţeles că Black Friday-ul românesc este, la fel ca orice altceva preluat de noi de la alţii – ROMÂNESC. Este un fel de: prinde cine şi ce apucă şi vede apoi dacă a făcut afacere sau a fost păcălit în vâltoarea evenimentelor. Dar anul acesta, toată afacerea devine şi mai savuroasă. Nu mai este de ajuns că majoritatea „mega” reducerilor nu sunt chiar mega sau că cele mai multe comenzi plasate pentru produse care oricum se vând bine dispar în neant. Nu, comercianţii noştri au încă o idee creaţă: schimbarea zilei de Black Friday. Ce dacă Black Friday este o tradiţie americană şi ce dacă americanii zic că are loc în vinerea de după Ziua Recunoştinţei? Noi ştim mai bine, că doar suntem români şi le ştim pe toate. Sau nu? Mergând pe acest principiu, uite încă o idee grozavă: haideţi să mutăm Crăciunul, că şi aşa pe 25 decembrie se întâmplă tot mai rar să avem zăpadă. Sfârşitul lunii ianuarie sau începutul lunii februarie par mult mai potrivite pentru această sărbătoare. Şi de ce să ne oprim aici? Haideţi să mutăm şi sărbătoarea pascală mai spre vară, când suntem siguri că frigul nu ne mai poate strica grătarul în mijlocul naturii.
Lăsând gluma şi ironia la departe, recunosc că sunt din nou frustrat de abilitatea cum reuşim să luăm ce-i bun de la alţii şi să îl distrugem în doi timpi si trei mişcări. Este un talent deosebit pe care nu cred că îl mai stăpâneşte vreun popor pe această planetă. Anul trecut, am reuşit să transformăm „mega” reducerile într-o adevărată bătaie de joc, dar nu-i nimic, că a dat bine în publicaţiile care au băgat ca de obicei capul în nisip şi s-a făcut că nu văd nimic altceva decât ce scria în minunatele comunicate de presă. Până la urmă, nu îţi permiţi să arăţi cu degetul către cel care, într-un fel sau altul, îţi finanţează existenţa. Nu ne-a ajuns însă lovitura directă pe care am dat-o mărcii Black Friday anul trecut, aşa că anul acesta am găsit o nouă metodă de a distruge ireparabil acest concept. Şi uite aşa, am mutat ziua de Black Friday de pe data de 29 noiembrie pe 22 noiembrie. De ce? Pentru că putem. Comercianţii au manipulat atât de bine opinia publică, încât nici măcar companiile de cercetare de piaţă nu mai ştiu când este Black Friday. Iată cum sună o informare pe care am primit-o astăzi pe e-mail: „De Black Friday, pe 22 noiembrie, bărbații sunt mai hotărâți să cumpere decât femeile”. Păi dragilor, dacă aţi fi aruncat un ochi pe Wikipedia, aţi fi aflat că Black Friday este de fapt pe 29 noiembrie, nu pe 22.
Şi de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, comercianţii nu s-au oprit aici. Hrăpăreţi cum sunt, lipsiţi de imaginaţie şi de cele mai multe ori leneşi, au început să se folosească de ideea de Black Friday încă de la sfârşitul lunii trecute. Ce marketing? Ce campanii? Ce comunicare? Ce servicii? În trimestrul al patrulea avem Black Friday şi nici că mai avem nevoie de altceva. Poate că cineva ar trebui să le explice celor ce se cred specialişti în marketing şi comunicare că o idee precum Black Friday are o anumită putere, un anumit impact exploziv de scurtă durată, dar cu rezultate benefice pentru ambele părţi. Iar prelungirea forţată a acestui impact pe o perioadă mai lungă nu aduce rezultate benefice. Nu aduce decât o diluare a conceptului, un transfer din zona extraordinarului în zona banalului, o pierdere a esenţei şi o distrugere ireparabilă a întregului concept. Departamentele de comunicare ar trebui să se trezească la realitate şi să vină cu idei proprii, cu campanii originale şi să nu se mai rezume la ceea ce fac ceilalţi. Dar asta ar însemna comerţ, iar noi încă suntem la stadiul de bişniţă, de manipulanţi de cutii cu valoarea adăugată fără servicii adăugate.
Trecând peste momentul de frustrare, am încercat să le găsesc şi o scuză comercianţilor bişniţarilor noştri. Şi chiar am reuşit să formulez o ipoteză cu o oarecare logică. Sfârşitul lunii noiembrie este prea aproape de începutul lunii decembrie, când se dă oricum startul la cumpărături de toate felurile şi când oricum vânzările cresc. Şi după mentalitatea tipic românească, este o aberaţie să reduci preţul unui produs într-o perioadă când oricum se vinde bine. Aşadar, mergând pe această idee pur teoretică, rolul unui Black Friday românesc organizat mai devreme şi promovat până la saturaţie ar fi acela de a îmbunătăţi vânzările în extra-sezon fără a le afecta pe cele din sezonul sărbătorilor. Păi dacă este aşa, atunci oare nu ar fi fost mai indicat ca Black Friday să fie programat pe perioada verii, când oricum rezultatele din vânzări sunt foarte slabe? Că şi aşa Black Friday-ul românesc are tot mai puţine tangenţe cu cel original…