Corsair HS1 – gaming stereo

Bazat pe un chip C-Media, Corsair HS1 oferă un panoul de control simplu care însă oferă destule opțiuni pentru particularizarea acusticii. Astfel, acesta permite selectarea tipului de sursă audio (stereo, quad, 5.1, 7.1), aplicarea postprocesării audio Dolby Headphone şi a extensiei 7.1 Virtual Speaker Shifter sau, în cazul utilizării unor surse audio stereo, si a procesării Dolby Pro Logic II. Panoul de control mai oferă un egalizator cu 10 benzi, un procesor pentru simularea diverselor medii acustice, destul de modest ca prestație, şi setările pentru microfon si karaoke.

Imediat ce am pus căştile pe cap şi am purces la audiţia muzicală, am regretat ca nu am pornit Foobar 2000 cu căștile pe masă – volumul maxim este puternic, cele două difuzoare de 50 de milimetri făcând o treabă foarte bună din punct de vedere al puterii. După ce am constatat lipsa unor distorsiuni deranjabile la nivelul maxim, am redus volumul pentru a observa o calitate audio destul de bună pentru nişte căşti fără pretenţii audiofile. Ca aspecte negative se remarcă puterea slabă a frecvenţelor joase, fără a le altera însă calitatea, si exagerarea frecvenţelor medii. Dacă aceste probleme se pot ajusta prin intermediul egalizatorului, rămâne deschisă problema unei metalizări stranii a sunetului undeva în gama de 1000-4000 de hertzi, care poate fi redusă prin ajustarea egalizatorului dar nu complet eliminată. Este păcat, deoarece, dincolo de această problemă sunetul a avut o calitate destul de bună, fără cinele distorsionate sau bas neclar.
După această probă, am trecut la filme, unde am constatat un comportament mult mai bun. După alegerea virtualizării Dolby Headphone şi virtualizării 7.1, ambianţa creata în căști a fost una excelentă, similară unei săli de cinematograf. Cu această ocazie am remarcat însă şi impactul negativ al acestor tehnologii asupra definirii canalelor audio – dacă în unele momente am apreciat dimensiunea mai amplă a sunetului şi spaţializarea imersivă creată, au existat şi momente în care s-a observat clar distrugerea unor efecte stereo. Am remarcat asta de exemplu în filmul Contact, unde sunetul semnalului extraterestru descoperit pentru prima dată şi-a pierdut ecoul stereofonic, căpătând în schimb volum. Cum aplicația de configurare a sunetului de va încărca automat la cuplarea căştilor, rămâne la latitudinea utilizatorului alegerea ambientului sonor şi schimbarea rapidă a acestuia în cazul apariţiei unor astfel de probleme.
În final am trecut la proba jocurilor, ocazie cu care am testat şi microfonul. După cum era de aşteptat, opțiunile de spaţializare nu au făcut prea multe parale, senzaţia de univers audio tridimensional oferită de Xear 3D fiind prea slabă pentru a păcăli pe cineva. Ambientul sonor mai limitat al jocurilor a fost însă foarte bine redat, experiența fiind similara celei din timpul testării filmelor. Microfonul s-a comportat bine dar am remarcat cu neplăcere volumul ridicat al acestuia şi ecoul neplăcut al monitorizării vorbirii, strict necesar pentru nişte căşti circumaurale atât de ermetice ca HS1.
Concluzii
Corsair HS1 este o primă încercare pentru companie de a intra într-un domeniu nou. Din păcate, faptul că performanța muzicală suferă destul de mult nu rezonează deloc bine cu prețul ridicat al produsului. Căştile Verbatim testate acum ceva timp nu au avut aceasta problemă cu muzica, oferă facilități similare şi, chiar dacă nu au o construcţie atât de bună, sunt mult mai ieftine.