Prin 2004, Apple „miroseau” o tendinţă nouă în piaţă, o cerere crescândă de portabilitate şi puneau bazele “Project Purple”. 3 ani mai târziu, în 2007, îşi făcea apariţia şi primul rezultat al acestui proiect – iPhone. Devenea atunci clar pentru toţi producătorii că piaţa smartphone-urilor este pe cale de a se schimba radical şi se puneau în mişcare rotiţele industriei pe care o cunoaştem astăzi.
Tot în 2007, dar mai spre sfârşitul anului, Google făceau un pas mult aşteptat şi, împreună cu companii precum HTC, Sony şi Samsung, anunţau Open Handset Alliance – un consorţiu ce îşi propunea dezvoltarea de standarde open source pentru dispozitive mobile. Şi uite aşa lua naştere sistemul de operare Android, care era instalat pe primul smartphone de abia un an mai târziu. Cu un Symbian limitat, îmbătrânit şi depăşit de cerinţele utilizatorilor şi un Windows Mobile care nu se mai potrivea cu tendinţele din piaţă, era clar că lupta avea să se ducă între Goole şi Apple.
În aceste condiţii, Nokia se trezeau peste noapte într-o poziţie foarte dificilă şi erau pentru prima dată ameninţaţi cu pierderea supremaţiei. Cu Microsoft scoşi din ecuaţie, Nokia nu şi-au pierdut speranţa, dar nici nu au făcut ceea ce părea alegerea optimă la acel moment – adoptarea sistemului de operare Google Android. Într-un moment de maximă aroganţă, pe deplin încrezători în forţele proprii, au decis că cel mai bine ar fi să dezvolte un sistem de operare propriu. Poate că la acel moment era mai greu de înţeles, dar privind acum în urmă este evident că nu poţi câştiga o cursă pentru care îţi începi pregătirea când ceilalţi concurenţi au luat deja startul.
Cam acesta a fost momentul în care a intrat în scenă faimosul Stephen Elop, numit CEO al companiei 2010. Iar prima decizie importantă luată de acesta părea una perfect logică: renunţarea la sistemele de operare Symbian şi Meego. Era deja evident pentru toată lumea că acestea nu aveau niciun viitor, deci măsura nu ne-a surprins. Cea de-a doua parte a deciziei – aceea de a se angaja să folosească exclusiv sisteme de operare Microsoft Windows Phone – a reprezentat însă ultimul cui bătut în coşciugul pregătit de multă vreme pentru gigantul finlandez. Iar Elop era luat de Nokia chiar de la Microsoft.
În tot acest timp, exemplul Apple (producător de dispozitive şi dezvoltator de sistem de operare în acelaşi timp) era atent observat de ceilalţi membri ai industriei. Iar Google chiar păreau să încerce o abordare similară prin preluarea Motorola, numai că finalitatea a fost diferită, compania preferând să pună mai mult accent pe brand-ul Nexus dezvoltat în parteneriat cu mai mulţi producători. Microsoft însă, care afişau de multă vreme invidie faţă de succesul Apple, au încercat să urmeze exemplu acestora, dar nu s-au aruncat direct la smartphone-uri, ci au optat pentru Tablet PC-uri, care erau oarecum mai apropiate de ce ştiau ei să facă. Aşa a luat naştere marca Surface, care a înregistrat însă un întreg lanţ de eşecuri. Microsoft nu s-au putut decide dacă vor să pluseze pe brand-ul lor sau să se bazeze pe experienţa partenerilor, au alergat după 2 iepuri simultan şi nu au reuşit (încă) să prindă niciunul. În acest moment, era probabil clar chiar şi pentru Microsoft că introducerea unui smartphone Surface nu ar fi adus decât o nouă serie de pierderi. Dar nu-i nimic, încă îi aveau pe Nokia, care se obligaseră să nu folosească alte sisteme de operare decât Windows Phone.
La sfârşitul lunii trecute, Microsoft anunţau că Steve Ballmer urmează să se retragă după ce deţinuse timp de 13 ani poziţia de CEO al companiei. Tot atunci apăreau şi primele zvonuri conform cărora Stephen Elop ar urma să fie numit noul CEO Microsoft. La o primă vedere, poate părea puţin ciudat să numeşti în cea mai înaltă funcţie un fost angajat care în numai 3 ani a reuşit să bage un gigant în groapă. Mai ales că vorbim despre partenerul strategic Microsoft pe piaţa smartphone-urilor. Misterul a fost însă elucidat cu câteva zile în urmă, când Microsoft a anunţat preluarea diviziei de terminale Nokia. Momentan, nu este foarte clar ce va însemna această preluare pentru industria de smartphone-uri, dar ţinând cont că Microsoft nu au dreptul să folosească brand-ul Nokia decât 10 ani de aici înainte, cred că este evident pentru toată lumea că acest nume va dispărea.
Am auzit ieri şi astăzi voci care se întrebau de ce le-a luat aşa de mult timp celor de la Microsoft să pună la punct această preluare. Ei bine, probabil că nu vom avea niciodată dovezi palpabile în acest sens, dar îndrăznesc să formulez ipoteza conform căreia Microsoft plănuiesc această mişcare de 3 ani, adică de când Stephen Elop a fost „infiltrat” la Nokia. Căci dacă stăm să analizăm acţiunile întreprinse de Elop ca CEO Nokia, observăm că el a slăbit compania, reducându-i astfel valoarea. Şi uite aşa, Microsoft au stat cuminţi şi au aşteptat, urmărind cum Nokia se duce la vale, până când preţul a ajuns la ce părea a fi cel mai mic nivel.
Privind din această perspectivă imaginea în tot ansamblul ei, Stephen Elop îşi merită cu prisosinţă postul de CEO Microsoft. Până la urmă, predarea Nokia pe tavă trebuie recompensată şi ea într-un fel.