Cu aproximativ 2 ani în urmă, AMD introduceau primele lor APU-uri sub denumirea Zacate, în cadrul platformei Brazos şi anunţau totodată şi pregătirea unor modele mai rapide. La momentul respectiv, multă lume se aştepta ca AMD să ameninţe din nou imaginea de invincibilitate clădită cu greu de Intel. Dar uite că lucrurile nu s-au desfăşurat aşa, iar AMD se află acum într-o situaţie şi mai dificilă decât în urmă cu 2 ani. Şi asta în condiţiile în care producătorul oferă la ora actuală singurele APU-uri demne de rulat jocuri…
Pentru a înţelege mai bine datele problemei, ar trebui să privim cu câţiva ani în urmă, la perioada 2007-2008. Pe vremea aceea, jocurile pe PC erau la putere, iar piaţa plăcilor video era pe val. Cam tot pe atunci, AMD începeau să vorbească despre Fusion – un concept ce avea să se materializeze mai târziu sub forma APU-urilor actuale. Îmi aduc aminte cu cât scepticism îi ascultam atunci pe reprezentanţii companiei când îmi spuneau că lucrează la procesoare cu grafică integrată ce urmau să poată rula jocuri de ultimă generaţie în condiţii bune. Trebuie să recunosc că ideea suna tentant pe atunci, chiar dacă nu părea realizabilă cu tehnologia disponibilă. Până la urmă, cine ar fi refuzat un echipament de gaming pe buzunarul oricui, cu consum redus de energie şi implicit de mici dimensiuni?
Dar APU-urile nu au venit nici în 2008, nici în 2009 şi nici în 2010. Ele şi-au făcut apariţia de abia în 2011, iar primele vizau netbook-urile, a căror viaţă era oricum pe sfârşite. Desigur, ar mai fi putut fi folosite şi pentru nettop-uri, dar aici deja vorbim despre un concept care nu s-a bucurat niciodată de succesul sperat. Primele APU-uri pentru sisteme desktop demne de atenţie, capabile să ruleze aplicaţii 3D în condiţii satisfăcătoare, au venit de abia la jumătatea anului 2011. Dar până atunci, jocurile pe PC deja începuseră să îşi piardă farmecul şi deja se anunţa o schimbare radicală a tendinţelor pieţei. Trinity – APU-urile desktop care permit rularea unui număr destul de mare de jocuri în condiţii satisfăcătoare – şi-au făcut apariţia de abia la sfârşitul anului 2012, când sistemele desktop deja erau considerate cutii mari, urâte şi inutile, iar Tablet PC-urile erau pe val.
Aşadar, scopul pentru care au creat AMD APU-urile – rularea de jocuri folosind grafica integrată – s-a cam evaporat pe traseu. Ar mai fi segmentul office, unde integrarea este benefică deoarece conduce la reducerea consumului de energie şi a dimensiunilor, dar aici nimeni nu are nevoie de o soluţie grafică atât de puternică precum cea folosită de Trinity. Apoi, ar mai fi piaţa portabilelor, unde o soluţie grafică integrată puternică ar trebui să reprezinte un punct forte. Problema este că nici laptopurile nu mai sunt ce au fost; o bună parte din utilizatori şi-au pierdut interesul pentru astfel de dispozitive, iar tendinţa este de a îmbunătăţi portabilitatea şi nu performanţele 3D. În plus, AMD nu au prea avut niciodată loc de Intel pe piaţa portabilelor.
Cu alte cuvinte, AMD au reuşit să facă din Fusion ce şi-au propus, dar din păcate prea târziu. Acum, Tablet PC-urile şi smartphone-urile sunt pe val, iar producătorul ar fi trebuit să îşi concentreze atenţia şi eforturile în această direcţie şi nu ar fi trebuit să investească într-o piaţă al cărui potenţial este momentan discutabil. Desigur, mai sunt şi alţii care nu au anticipat corect evoluţia pieţei IT, dar AMD sunt printre puţinii care nu îşi permit să facă astfel de greşeli.