Din categoria v-am spus eu: eşecul Thunderbolt

În a doua jumătate a anului 2008, odată cu prezentarea noului standard USB 3.0, Intel făceau şi primele demonstraţii cu tehnologia Light Peak, care mai târziu a primit numele de Thunderbolt. Totuşi, drumul de la Light Peak – denumirea tehnologiei aflate în stadiul de dezvoltare – la Thunderbolt – denumirea interfeţei finale oferite publicului larg – a fost unul cu hopuri pe care Intel mai mult le-au ocolit decât le-au sărit.
Şi cel mai mare hop a fost chiar standardul USB 3.0, pe care producătorul a încercat zadarnic să îl combată prin toate mijloacele disponibile. În primă fază, a refuzat cu desăvârşire să ofere suport nativ pentru acesta, dar partenerii au fost mai vigilenţi şi au apelat pe loc la dezvoltatorii de controllere specializate, care au înregistrat astfel încasări frumuşele. În cele din urmă, toată lumea oferea suport USB 3.0, mai puţin Intel, care s-au văzut nevoiţi să renunţe la această „baricadă”.
A urmat războiul prin publicitate, în care USB 3.0 se bucura de tot mai multe implementări fără să apeleze la mecanisme complicate de marketing şi relaţii publice, iar Thunderbolt ne scotea ochii cu performanţele şi cu potenţialul oferit de această tehnologie. Au urmat modele peste modele de plăci de bază cu Thunderbolt, articole peste articole pe marginea acestui subiect, dar foarte puţine dispozitive care să şi folosească interfaţa.
Cu mai bine de un an în urmă, când Intel promiteau o implementare la scară largă a noii interfeţe, vă spuneam că „şansele ca Thunderbolt să reprezinte un pericol pentru USB 3.0 sunt din punctul meu de vedere nule”. Nici măcar un gigant precum Intel nu poate dărâma un standard atât de utilizat precum standardul USB. După părerea mea, interfaţa ar fi avut o şansă dacă Intel ar fi încercat să creeze o nouă piaţă, de noi periferice, cu alte cerinţe şi specificaţii, în loc să încerce să „fure” din piaţa pe care deja şi-o formase USB 3.0. Până la urmă, de ce aş prefera să achiziţionez un harddisk extern cu interfaţă Thunderbolt în locul unuia cu interfaţă USB 3.0? Desigur, 10Gb/s oferiţi de Thunderbolt sunt mai buni decât 5Gb/s oferiţi de USB 3.0. Dar cu ce costuri? Şi mai trist de atât este că noul standard SuperSpeed USB 3.0 va oferi şi el tot 10Gb/s.
Între timp, Thunderbolt a ajuns la versiunea a doua şi permite combinarea a 2 canale pentru obţinerea unei lăţimi de bandă de 20Gb/s. Performanţele superioare nu folosesc însă la nimic dacă în spatele lor se află nişte costuri mai mari şi dacă ecosistemul este aproape inexistent. Iar Intel ar fi trebuit să ştie asta, ar fi trebuit să ştie că promovarea agresivă nu va folosi la nimic şi ar fi trebuit să renunţe la pretenţii dacă doreau ca Thunderbolt să aibă succes. Orice companie care doreşte să introducă o tehnologie nouă pe o piaţă precum cea dominată de interfaţa USB şi mai cere şi bani pentru asta ar trebui să ştie de la bun început că nu are nicio şansă de reuşită.
În prezent, entuziasmul partenerilor pentru interfaţa Thunderbolt s-a risipit, standardul USB 3.0 este omniprezent în ciuda tuturor tentativelor de boicot, iar Intel au primit ce au meritat pentru aroganţa de care au dat dovadă: au rămas cu buza umflată. Acum, umblă din colţ în colţ realizând că toţi banii investiţi în promovarea acestui standard au cam fost aruncaţi pe fereastră şi că şansele de a-i mai recupera vreodată scad vertiginos. Cea mai recentă soluţie la care s-au gândit este introducerea unei plăci de expansiune Thunderbolt pe interfaţă PCI-Express. Personal, sunt de părere că nici acest produs nu va avea succes. Intel şi-au cam jucat toate cărţile pe care le-au avut în mânecă şi le-au jucat prost. Iar momentul unui astfel de joc a cam trecut odată cu începerea declinului PC-ului.
Rezultatul războiului Thunderbolt-USB putea fi intuit încă de la prezentarea preliminară a tehnologiei, când Intel au dezvăluit „planul de bătaie”. Deşi nu s-a menţionat explicit acest lucru, este evident că nu s-a dorit nicio clipă coexistarea celor 2 standarde, ci s-a dorit înlocuirea unui standard folosit de toată lumea cu o tehnologie proprietară Intel. După părerea mea, o tehnologie precum Intel Thunderbolt avea cu câţiva ani în urmă un potenţial considerabil mulţumită lăţimii de bandă oferite, ce putea satisface cerinţele unei noi clase de periferice, precum soluţii grafice externe sau co-procesoare dezvoltate special pentru anumite sarcini. Iar astfel de periferice ar fi mers mână în mână cu ultra-portabilele profesioniştilor. Intel nu au vrut să se mulţumească însă cu o nişă de piaţă şi au ţintit mai sus decât puteau ajunge, motiv pentru care Thunderbolt mirosea a eşec încă din momentul lansării.