Ideea de dispozitive mobile care sa înlocuiască pe cât posibil funcţiile este una cât se poate de veche printre membrii industriei IT şi printre utilizatori. Îmi aduc aminte „mode” PDA-urilor, dar şi neajunsurile lor. Convergenţa acestora cu telefoanele mobile către smartphone-uri era inevitabilă şi avea să se întâmple ceva mai târziu sub aripile ocrotitoare ale Microsoft pe de o parte şi Nokia pe de alta. Au fost vremuri când Symbian şi Windows Mobile au făcut regulile pe această piaţă, iar denumiri precum iOS sau Android nu reprezentau nimic.
Dar când te culci pe o ureche şi eşti convins că nu se poate mai bine de atât, succesul nu are cum să dureze la infinit. A fost nevoie să vină Apple – un outsider – ca să le arate giganţilor cum trebuie să arate, cum trebuie să se comporte şi ce trebuie să facă un smartphone. Şi chiar, dacă nu îmi place să recunosc, tot de la ei au învăţat şi Google cum trebuie să arate un sistem de operare pentru smartphone. Căci altfel, Android probabil că nu ar fi fost ce este astăzi, iar problemele de cursivitate chiar şi pe hardware puternic reprezintă dovada evidentă a unui concept iniţial diferit faţă de ce a rezultat în final. Practic, în numai 1 an, dezvoltatorii au modificat radical conceptul pentru a replica experienţa oferită de terminalele iPhone. Luaţi prin surprindere, ulterior şi-au dat şi Microsoft seama că sunt pe arătură şi au realizat trecerea de la Windows Mobile la Windows Phone. Din păcate, Microsoft s-au trezit destul de greu la realitate, iar lansarea lor iniţială a fost una pe cât de aşteptată, pe atât de pripită, cu o serie de lipsuri puternic penalizate de public.
Aşa, pe marginea incompetenţei şi delăsării unora, au ajuns Apple şi Google regi pe piaţa smartphone-urilor. Numai că, spre deosebire de Apple, Google nu aveau niciun fel de experienţă vizavi de astfel de echipamente şi cu atât mai puţin în materie de dispozitive cu stil, iar succesul brusc i-a luat probabil şi pe ei prin surprindere. Trasarea unei paralele Apple-Google este aproape imposibilă, cele 2 modele de business fiind complet diferite. Dacă Apple dezvoltă totul singuri şi pot controla tot ce se întâmplă cu produsele sale, Google se bazează pe parteneri şi pe abilităţile acestora de a crea produse finale cât mai bune. Dar liberalismul total poate provoca haos, aşa că este oarecum de înţeles de ce şi-au dorit un instrument de control – eficient şi în acelaşi timp non-invaziv. Aşa a luat naştere seria de dispozitive Nexus.
Primul Nexus – One – a fost creat în colaborare cu HTC a fost o idee inspirată. HTC era la momentul respectiv un producător de succes, bine văzut şi cu o calitate recunoscută a produselor. Doar că Google şi-au dorit mai mult şi au renunţat la HTC în favoarea unui alt producător care începuse să se descurce binişor, dar prezenta un potenţial enorm: Samsung. La vremea respectivă, părea o alegere interesantă, fiind vorba de alternare, diversificare, colaborare. Adică numai chestiuni bune pentru orice piaţă. Doar ca Samsung nu este doar un alt producător de echipamente electronice. Samsung este o entitate uriaşă, care dispune de mijloacele necesare pentru a obţine tot ce-şi doreşte. Şi cu toate acestea, Google au continuat colaborarea cu Samsung. Nu ştiu dacă le-a plăcut adrenalina provocată de pericolul iminent sau au fost pur şi simplu lacomi. Căci cu un HTC intrat pe o pantă descendentă, un LG urmărit parcă de ghinion, un Motorola absent şi un Sony care parcă nu a înţeles niciodată cum se fac cărţile, evoluţia rapidă a Samsung nu era un semn bun.
Acest succes în continuă creştere înregistrat de Samsung s-a transformat rapid într-un real pericol pentru Google şi într-o gravă vulnerabilitate pentru întregul business Android. Nu este tocmai clar momentul exact în care Google au realizat pericolul pe care îl reprezintă evoluţia rapidă a Samsung şi dezechilibrată a întregii pieţe de dispozitive Android. Cert este că tocmai succesul necontenit de care se bucură Samsung se poate transforma pe nepusă masă într-o puternică lovitură pentru Google. Succesul are tendinţa de a induce o oarecare stare de euforie oamenilor şi de a stimula lăcomia. Iar oamenii sunt cei ce conduc corporaţiile precum Samsung. Ia gândiţi-vă acum că Samsung s-ar hotărî ca de mâine sa nu mai producă dispozitive cu sistem de operare Google Android în favoarea unei alte platforme. Vi se pare probabil ceva de domeniul fantasticului, dar Samsung nu ar fi la prima încercare de a-şi crea propriul lor sistem de operare. Iar Tizen este un nume tot mai des întâlnit prin presa de specialitate. Nu numai ca Samsung au decis să folosească propriul lor sistem de operare pentru noile ceasuri inteligente în detrimentul Android, dar au introdus şi un smartphone cu Tizen şi au lansat chiar şi un update pentru vechiul Galaxy Gear, ce înlocuieşte Android-ul iniţial cu noul Tizen.
Cum să nu îşi facă deci Google griji cu privire la strategia Samsung, care au crescut mai mult decât ar fi trebuit, dar mai ales cu privire la viitorul sistemului de operare Android? Nu este un secret pentru nimeni că Samsung reprezintă principalul motor ce menţine Google în cursa cu Apple. Dacă acesta ar dezerta, atunci Google ar avea probleme serioase. Iniţiativa de a colabora cu alţi producători pentru noi dispozitive Nexus a fost deci una de bun simţ şi ar fi trebuit luată mai devreme. Oricum, cert este că de când au ajuns în barca Google Nexus, ASUS şi LG parcă au renăscut şi au toate şansele de a se transforma în partenerii de nădejde de care are nevoie Google. Astfel, brand-ul Nexus s-a transformat într-un mecanism de stabilizare a pieţei, de echilibrare a balanţei, adică exact ceea ce ar fi trebuit să fie de la bun început. Sper doar ca după toată tărăşenia asta Google să fi învăţat că nu se pun niciodată toate ouăle în acelaşi coş. Iar Samsung, după umila mea părere, nu au decât să îşi investească toate resursele în sistemul lor de operare. Şi aşa au demonstrat în repetate rânduri că preferă să investească banii în marketing decât în design şi funcţionalitate. Şi poate că în felul acesta vor înţelege şi care este diferenţa dintre ei şi Apple şi că în această industrie nu se rezumă totul la marketing.
Leave a comment
Lumea n-a inteles ca Nexus e pt developeri si testeri, de aici bateria slaba, ultimul soft, care nu e intotdeauna cel mai bun, nevoia de patch-uri samd. Google avea nevoie de testeri cat mai diferiti si a scos Nexus, lumea a perceput altfel seria, iar acum Google a oprit jocul.
De asta eu la tablete as merge azi pe LG G pad 8.3, iar la telefoane pe G Flex. Au softul destul de nou si ajuns la maturitate, testat, mai putine bug-uri. Performantele sunt ok, telefonul nu are rezolutie fullHD, insa hardware-ul (GPU+procesor+memorie ram si 32GB) il sustine inca cel putin 1 an de acum incolo. BTW, e la promotie la 1300 lei la carfur, ceea ce e un pret excelent pentru un telefon de ultima generatie cu 32GB memorie interna.
Dar, in final, e chestie de gusturi….si de buget.
:)) esti pe spate eu am vrut android pentru custom-rom-uri….si nu nu poti cumpara la “carifouri”
Asa cum ziceam…chestie de gusturi, insa sa vezi coincidenta…90% din cei care instaleaza custom-rom-uri, ori se plang la greu pe forumuri ca nu merge camera sau altceva, ori se intorc la stock si iar plang pe forumuri ca nu stiu cum sa o faca. Raman cei 10% – pasionati, masochisti sau testeri, care schimba saptamanal custom-rom-uri si ii indruma pe restul de 90% cum sa o faca.
Ma depaseste scopul pentru care si-au luat ultima aparitie in materie de smartphone pe Android…doar pentru custom-rom?
Exista libertate pe Android, insa e prost inteleasa. Dau doar un exemplu – comparand cu iOS – am incercat sa gasesc o aplicatie care sa imi redea un film cu subtitrare: pe iOS a trebuit sa sap serios pe net ca sa gasesc ceva cu reclame pe ecran …pe Android am pus BSplayer imediat, fara reclame sau timp pierdut pentru ceva simplu. Ca sa intru mai adanc in exemplu, pe Android am deschis aplicatia, browse pana la filmul copiat oriunde in memoria device-ului si play – la iOS trebuie copiat in iTunes in aplicatie, convertit si apoi te poti bucura de film (iti trece cheful pana atunci).
BTW carfuru are si site online, daca dai comanda, e posibil sa gasesti Felxul mai repede decat in magazin si iti vine acasa. Eu telefonul actual l-am luat tot la comanda online, de la altex, nu trebuie sa mergi neaparat la magazin, sa-l tii in mana, sa vezi daca merge s.a.m.d., cat timp iti vine acasa, prin curier, sigilat, de la depozit si il poti returna in 14 zile, conform legii, daca are probleme. Multi s-au plans ca nu au gasit Flexul in magazine, dar nu i-a dus capul sa dea comanda online…
cartus, tu scapi din vedere faptul că mulţi dintre noi vor să vadă/simtă/testeze un astfel de produs înainte de a-l cumpăra. Personal, nu mă deranjează să cumpăr o placă de bază/procesor/RAM/etc. din online, pe baza specificaţiilor/recenziilor/bugetului. Dar când vine vorba despre un laptop/smartphone/tabletă, lucrurile stau puţin altfel. Vreau să mă conving singur că este bina asamblat, bine ranforsat şi că foloseşte materiale care nu sunt sub standardele mele. Să cumpăr un astfel de produs pe baza a ceea ce îmi zic alţii este ca şi cum aş cumpăra o maşină doar pt că mi-a zis agentul de vânzări că merge bine, fără să fac un drive test înainte. Este drept că odată achiziţionat din online îl poţi returna invocând simplul fapt că nu îţi place. Dar o astfel de practică are repercusiuni nedorite asupra tuturor: în primă fază, comerciantul se trezeşte cu cheltuieli suplimentare neprevăzute, iar în a doua fază aceste cheltuieli se vor regăsi în adaosul comercial ce va scumpi inevitabil toate produsele din ofertă.
Sunt oameni care se iau dupa standarde, care nu vor lua ceva mai jos de iPhone, chiar daca pe Android ar da mai putin si ar face mai bine, sau mai rapid…si sunt oameni care se iau dupa buget. Si atunci cauta cel mai inalt standard, dar in functie de bugetul pe care il au. Asa se vand tabletele ieftine, telefoanele entry, etc. Treaba e ca, cu cat bugetul e mai mic, cu atat consumatorul e mai prost informat si, in loc sa se informeze pe net despre viitoarea achizitie, alege sa intre in primul magazin, fie Altex, Domo, Carfur si sa ia de acolo, indrumat de omul de la raion, care are un target si un bonus pe target, care recomanda ce trebuie sa vanda, nu ce ar trebui sa cumpere clientul. Iar daca unul ca asta, care a vazut promotia, ajunge in magazin, unde nu mai e Flex pe stoc, cel de la raion il poate indruma spre un Viper sau alta chinezarie, ca “tot asa de mare e”. Acum daca omul pune botul ok, daca nu pleaca, dar nu cred ca ii zice cineva “pune mana si comanda de pe site ca iti vine acasa, la noi nu e pe stoc, poate o fi in Vrancea si iti vine prin curier”.
Apoi in magazin Flexul e sigilat, desi la fel ca cel care iti poate veni acasa prin curier, sau e pe stand, ca sa pui mana pe el sa il studiezi. Sa zicem ca il studiezi pe cel de pe stand, vezi ca e ok…ii zici vanzatorului ca il vrei pe ala, sau unul sigilat? Eu cred ca preferi unul sigilat. Daca e sa aibe probleme, poate sa fie stricat si cel sigilat. Mai stai inca odata sa il iei la mana sa vezi ca merge, in magazin, dupa ce ai dat banii pe el? Putini sunt cei care fac asa. Iar daca te duci in magazin si zici “desigileaza unu ca vreau sa il vad inainte sa il cumpar”, cati vanzatori fac asta? Aproape nimeni.