Intel introduc profesorii preuniversitari din România în secolul 21

Situaţia deplorabilă în care se află învăţământul românesc nu reprezintă o noutate pentru nimeni din această ţară şi probabil că nici pentru străinii care cunosc câte ceva despre România. Aşa se face că de multe ori companiile multinaţionale, prin programele lor sociale, fac mai mult pentru educaţia românească decât sunt dispuşi proprii noştri guvernanţi să facă. Să nu facem însă vreo greşeală şi să credem că există vreo corporaţie pe această planetă care să mişte vreun deget doar pentru a ajuta pe cineva. Nu! Totul se rezumă de fapt la comunicare, brand awareness şi investiţii pe termen lung în viitoare forţă de muncă specializată.
Cam în această situaţie se găsesc şi Intel, care se laudă acum că in ultimii 5 ani, peste 27 000 profesori ce predau la clasele 1-12 au absolvit cursurile Intel Teach Elements. Potrivit producătorului, profesorii au fost învăţaţi în cadrul acestor cursuri cum să îmbunătăţească procesul didactic prin utilizarea eficientă a tehnologiei în clasă. Vorbim, desigur, despre tehnologie Intel, că doar acesta este scopul unui program social – de a stimula utilizatorii să îţi folosească produsele, simultan cu organizarea unor activităţi care ajută societatea.
Nu contest beneficiile cursurilor oferite de Intel profesorilor români, mai ales că se tot discută despre digitalizarea manualelor, iar tehnica de calcul este la ora actuală nelipsită din toate domeniile. Şi este oarecum aberant să le cerem copiilor să stăpânească tehnologia despre care nici profesorii nu ştiu mare lucru. Sunt însă de părere că astfel de cursuri, oricât de mulţi absolvenţi ar avea ele, nu au nicio şansă de a scoate învăţământul românesc din situaţia în care se află. Nu prea văd niciun folos la introducerea unor metode didactice din secolul 21 într-un mediu din secolul 19…
Adevăratul beneficiu incontestabil de pe urma acestui program îl trag însă chiar Intel. Tehnologia prezentată unui număr mare de profesori va fi prezentată ulterior unui număr şi mai mare de elevi, iar o mică parte din ei vor ajunge să îndrăgească această tehnologie şi se vor transforma treptat în potenţială forţă de muncă pentru companie sau chiar în fani Intel şi formatori de opinie. Desigur, învăţământul românesc poate câştiga enorm de pe urma unor activităţi precum cea întreprinsă de Intel, dar ceea ce fac Intel nu reprezintă decât o bază, pe care oficialităţile ar trebui să înceapă o reconstrucţie. Până atunci, singurii care au ceva de câştigat sunt profesorii (cunoştinţele dobândite le-ar putea permite să părăsească învăţământul, unde satisfacţiile materiale sunt mult sub nivelul la care ar trebui să fie) şi Intel, care pe termen lung vor culege roadele acestei activităţi.