Întorsătura stupidă a războiului soluţiilor grafice

Piaţa soluţiilor grafice a fost dintotdeauna dinamică, cu lansări dese, ajustări de preţuri şi schimbări de situaţie. Bătăliile date între cei doi producători – AMD şi NVIDIA – au fost mereu bine venite, concurenţa fiind motorul îmbunătăţirii raportului performanţă/preţ. De altfel, nu pot să nu mă gândesc cu nostalgie la perioada Radeon HD 4800 / GeForce GTX 200. Soluţiile grafice din segmentul Performance – suficient de puternice pentru a rula cele mai noi titluri – atinseseră preţuri atât de mici încât şi le permiteau toţi pasionaţii de jocuri cu bugete medii. Da, pentru pasionaţii de jocuri a fost o perioadă extrem de interesantă, implementările de referinţă pentru GTX 260 şi HD 4870 fiind disponibile la comercianţi pentru numai 600 Lei.
După acest adevărat război al preţurilor, în cadrul căruia conform unor zvonuri s-au vândut produse chiar în pierdere, AMD a lansat generaţia Radeon HD 5000, cu care a reuşit să se impună în faţa concurenţei printr-un raport calitate/preţ excelent. Preţ de câteva luni, cu toţi am aşteptat contra-atacul NVIDIA, care a reuşit să mai dea de câteva ori şi cu bâta în baltă pe toată această perioadă. De parcă situaţia nu era şi aşa cam sumbră pentru companie, soluţiile lansate în primăvara anului trecut – GTX 480 şi GTX 470 – au fost sub aşteptări şi cu specificaţii mai slabe decât fuseseră anunţate iniţial – aspecte ce au accentuat succesul de care se bucura AMD. Nici GTX 465 nu a fost o reuşită, ea devenind o soluţie interesantă de abia după reducerea repetată a preţului de achiziţie.
Nu mai este un secret pentru nimeni că GTX 480, GTX 470 şi GTX 465 au fost nişte eşecuri pentru NVIDIA. Modelele au fost fierbinţi, gălăgioase, consumau mult, costau mult, iar performanţele nu erau pe măsura preţului. Producătorul se face vinovat de această situaţie deoarece a ţinut morţiş să atace direct segmentul Enthusiast, cu o placă single GPU care să se impună în faţa tuturor soluţiilor disponibile pe piaţă în momentul respectiv. Nu ar trebui să fim însă prea acizi la adresa NVIDIA, care nu a făcut decât să îşi urmeze strategia practicată deja de ani de zile. Din păcate, procesul de fabricaţie pe 40nm de la TSMC era departe de precizia de care avea nevoie NVIDIA pentru un chip atât de mare. AMD a fost afectată şi ea de incompetenţa celor de la TSMC, dar nu în aceeaşi măsură datorită dimensiunii chip-ului. La fel ca NVIDIA, AMD a urmat aceeaşi strategie pe care o cunoaştem de câţiva ani: lansarea unor chip-uri mai mici pentru segmentul Performance şi apoi a unor plăci video dual GPU bazate pe acestea pentru segmentul Enthusiast.
Fără nicio urmă de îndoială, procesul de fabricaţie pe 40nm a fost o încercare grea pentru piaţa plăcilor video, unde îmbunătăţirea performanţelor pare a fi tot mai greu de obţinut. De altfel, Radeon HD 5970 este prima placă video care ar fi trebuit să tragă un puternic semnal de alarmă. Producătorul a fost nevoit să reducă frecvenţele de funcţionare ale celor două nuclee grafice doar pentru a se încadra în anumite limite de consum. Chip-urile au fost proiectate să funcţioneze la o frecvenţă mai mare, ele funcţionează fără probleme la aceşti parametri şi AMD chiar sfătuia utilizatorii să apeleze la overclocking în momentul lansării acestei plăci.
Cu toate acestea, cei doi producători şi-au continuat eforturile de a dezvolta soluţii mai rapide, în încăpăţânarea lor de a lansa soluţii mai rapide cu fiecare generaţie, în unele privinţe atingându-se nivelul penibilului. În primă fază, NVIDIA a învăţat din greşeli şi a lansat câteva modele interesante: GTX 460 şi GTS 450. De cealaltă parte a baricadei, AMD se pare că a câştigat atâta încredere în forţele proprii, încât şi-a schimbat strategia ce se dovedise atât de eficientă în trecut. Acest lucru a fost marcat prin schimbarea modalităţii de denumire a soluţiilor grafice – decizie pe care unii se chinuie şi acum să o accepte. Radeon HD 6870 şi HD 6850 nu sunt soluţii grafice proaste, dar pierdeau la capitolul potenţial de overclocking în faţa lui GeForce GTX 460 şi în plus au fost lansate şi cu un preţ de achiziţie cam mare.
Cu toate acestea, adevăratele probleme şi lipsa de imaginaţie a celor doi producători avea sa fie ilustrată de abia cu ocazia lansării modelelor High End. Prima a fost NVIDIA, cu o versiune îmbunătăţită a lui GTX 480 – promovată prin consumul său de energie considerabil mai mic, nivelul de zgomot mai redus şi performanţele mult superioare. Tristul adevăr este însă că NVIDIA a trişat, introducând nişte limitări în anumite aplicaţii pentru a păcăli utilizatorii. Da, GTX 580 este mai rapidă şi mai eficientă energetic decât GTX 480, dar nu atât de mult cât ar vrea NVIDIA să ne facă să credem. În plus, s-a impus utilizarea unui Vapor Chamber pentru o soluţie grafică single GPU. Totodată, pentru reducerea costurilor de producţie şi implicit a preţului de achiziţie, NVIDIA a fost nevoită să intervină şi asupra design-ului, fiind bine cunoscut faptul că VRM-ul lui GTX 580 este mai slab decât cel folosit de GTX 480 – deşi în realitate cele două plăci video au cam acelaşi consum de energie. Norocul NVIDIA este că cea mai mare parte a utilizatorilor au înghiţit găluşca şi consideră GTX 580 un produs nou, mult superior lui GTX 480. În realitate, în mare parte este vorba despre acelaşi chip, cu optimizări şi cu specificaţii superioare, asemănătoare celor ce ar fi trebuit să însoţească primul produs Fermi.
AMD nu este nici ea mai brează. A intrat într-o horă şi nu a ştiut când să spună nu, păşind pe un teren periculos şi necunoscut. Încrezătoare în propriile puteri după succesul înregistrat de seria Radeon HD 5000, compania şi-a concentrat eforturile pentru a dezvolta un chip grafic puternic, capabil să se lupte cu GTX 480. Tentativa şi curajul AMD merită o oarecare apreciere, dar rezultatul raportat la situaţia din piaţă este lamentabil. Radeon HD 6970 reuşeşte să concureze cu GTX 480, dar aceasta este o soluţie grafică deja veche, înlocuită deja de GTX 580, model cu care placa AMD nu reuşeşte să concureze. Deşi are un consum de energie real mai mic decât GTX 580, Radeon HD 6970 este şi ea o placă video cu consum extrem de mare, temperaturi ridicate şi nivel de zgomot puternic. Drept urmare, ea nu are nimic în comun cu ceea ce a fost Radeon HD 5870 şi este cu siguranţă departe de orice se aşteptau fanii brand-ului. Mai mult, AMD a dat dovadă de un nivel similar de penibilitate ca şi NVIDIA, introducând la rândul său o limitare a consumului de energie în diverse aplicaţii ce poate induce în eroare utilizatorul. Singura consolare este că producătorul permite dezactivarea acestei limitări din Catalyst Control Center. Ce mă mai nemulţumeşte este că ea a fost prezentată ca o funcţie extrem de utilă pentru entuziaşti şi nu ca o manevră menită să ascundă unele lucruri. Dar, trebuie totodată să apreciem inventivitatea marketing-ului…
Dacă aveaţi senzaţia că GTX 580 şi HD 6970 reprezintă deja nişte exagerări ale industriei, aflaţi că cei doi producători de soluţii grafice nu intenţionează să se oprească aici. Ambele companii vorbesc despre noi modele Enthusiast dual GPU. Dacă modelele actuale folosesc în versiunile de referinţă limitări de consum şi soluţii de răcire cu Vapor Chamber, variantele dual GPU ale arhitecturilor actuale au toate şansele sa ducă penibilul la un alt nivel. De altfel, continuând pe acest drum, există toate şansele ca în curând sa asistăm la lansarea primei plăci video răcite cu apă în implementarea de referinţă.
Cel mai trist este însă faptul ca lupta dintre cei doi producători de soluţii grafice discrete a luat o turnură neplăcută, atenţia fiind mutată de la obţinerea unui raport performanţă/preţ cât mai bun către introducerea de monstruozităţi cât mai scumpe, mai fierbinţi şi mai zgomotoase. Această strategie nu face decât să afecteze negativ industria jocurilor pe PC, şi aşa destul de şubredă. De aceea, sper ca măcar una dintre cele două companii producătoare de soluţii grafice discrete să se trezească la realitate şi să îşi concentreze eforturile pentru dezvoltarea unor soluţii de care să avem nevoie şi care să nu ne aducă în pragul falimentului. Această cursă a lansării de modele de top este interesant de privit, dar complet inutilă pentru pasionatul obişnuit de jocuri pe PC dacă nu este acompaniată şi de un război al preţurilor.