Cercetătorii din diverse domenii caută de mulţi ani să găsească o legătură directă între jocuri şi diverse acte violente sau, mai nou, depresie şi anxietate. Evident, categoria cea mai impresionabilă, copiii, sunt puşi pe primul loc în aceste studii, iar Douglas Gentile (fost cercetător la National Institute for Media and the Family, Minneapolis) susţine că cercetarea sa arată că jocurile creează dependenţă la copii şi chiar afectează nivelul depresiei şi anxietăţii.Surprinzător în acest studiu nu este rezultatul, obţinut şi de alţi psihologi şi oameni de ştiinţă, ci faptul că reducerea timpului petrecut în jocuri a coincis cu scăderea simptomelor depresive. Desigur, părerile contrare nu lipsesc, pe motiv că mai sunt necesare alte studii pentru a demonstra o legătură clară şi directă între jocuri şi depresie, aceasta din urmă putând avea cauze mult mai profunde, compuse dintr-o combinaţie de factori (familie, mediu social, şcolar, anturaj etc.).
Desigur, cu toţii ne-am jucat foarte multe ore la rând, şi nu doar o singură dată. Problemele pot apărea însă doar în momentul în care jocul ne îndepărtează de alte activităţi (muncă, şcoală, teme, socializare reală) şi poate chiar cauza moartea, lucru care chiar s-a întâmplat în câteva rânduri printre pasionaţii de World of Warcraft. Totuşi, psihologii şi psihiatrii îşi pun şi alte întrebări, de exemplu cât de mult dependenţa poate fi creată de comportament (adică de joc) şi nu de substanţe ca alcoolul sau drogurile (care, evident, alterează creierul). Deocamdată manualul psihiatrilor (cel puţin al celor americani) propune includerea dependenţei de jocuri de noroc, deja dovedită de numeroase studii.
Pe de altă parte, chiar dacă studiul lui Gentile este privit cu neîncredere, există o zonă de comun acord: părinţii trebuie să se auto-educe pe tema jocurilor şi să pună piciorul în prag în momentul în care copilul exagerează nu doar cu numărul de ore petrecute la calculator, ci şi cu natura jocurilor (violente). Totuşi, încă o dată, nimeni nu a reuşit să dovească o legătură irefutabilă între jocuri, violenţă şi/sau depresie. Şi, personal, pentru că ma joc de 15-17 ani (din cei 28 totalizaţi până acum), pot să vă spun ca nici n-am pus mâna pe Ak-47 să împuşc necunoscuţi pe stradă, nici n-am luat pastile că mi-a murit eroul în vreun RPG şi nici n-am uitat că am prieteni sau motan de hrănit.
Probabil cel care a facut studiul era QQ de la faptul ca a mancat bataie fie in Starcraft 2, fie in Black OPS si atunci a decis sa se razbune zicand ca cei care joaca mai bine ca el sunt deprimati :D.
Revenind cu picioarele pe pamant, sunt sigur ca exista niste legaturi intre gaming si reactiile ce au loc la nivel cerebral ca nu de multe ori am fost mai extenuat ca dupa o zi de munca dupa vreo 3-4 ore de gaming.
M-am jucat si 10 ore in continuu, cu o mana pe mouse si una pe sandvish, nici nu mai stiu cate nopti am pierdut asa. Evident, oboseala era garla, mai ales la ochi (orice monitor omoara ochii, oricat de bun ar fi), dar nu cred ca am vrut vreodata sa ma sinucid pe motiv de joc:))
Nici daca ai fi pierdut sabia azerothului? :))
http://www.youtube.com/watch?v=FJoJn5M2Ov8
@khru3l – nici macar:)) Am deja cutite reale si, daca e nevoie, apelez la amicul jack (the ripper) sa-mi imprumute din colectia lui de sabii si topoare. Asta in caz ca o iau vreodata pe aratura si imi elimin babele din bloc:D
Bun articolul. Ma bucur ca o parte din “vechea garda” nu s-a lasat si continua lupta. Felicitari pentru tot ce ati realizat pana acum si spor la treaba in continuare. Cat despre dependenta de jocuri si legatura ei cu fenomenul depresiv ajuns pana in faza finala de suicid este de discutat. Societatea este un amalgan de indivizi, unii mai stabili din punct de vedere emotional, altii mai putin. Foarte grav este atunci cand individul trece de aceea linie a realitatii si se transpune intr-un univers imaginar cu consecinte reale, a se vedea multiplele cazuri de omucidere din SUA. Realist vorbind, un grad de pericol mai ridicat il constituie expunerea persoanelor la filmele cu un grad de violenta ridicat. Este mult mai probabil ca un individ sa se inspire dintr-un film violent decat dintr-un joc.