Meze Headphones 88 Classics – Hi-Fi românesc

Calitatea unei incinte acustice este mereu un subiect disputat deoarece sunetul înseamnă mai mult decât o gamă de frecvențe sau un SPL. Meze a ales pentru 88 Classic două difuzare de 50mm cu miez magnetic din neodim și un răspuns în frecvență în gama 20-20.000Hz, deci nimic ieșit din comun, dar o sensibilitate ridicată de 107dB/mW și o impedanță de 40ohmi. Dar acestea sunt în final doar cifre și mai importantă este prestația în timpul audiției reale.
Se spune că știi că ai dat de o incintă acustică atunci când o conectezi la un sistem cu un răspuns liniar în frecvență și nu ești tentat să atingi egalizatorul și, întru mulțumirea mea, Meze 88 Classics este una dintre acestea. Am folosit trei surse de semnal, una ieftină (iPhone 4S), una rezonabilă pentru un ne-audiofil (ASUS Xonar D1) și una superioară (ASUS Xonar Essense STX), din păcate ultima doar de împrumut pentru o perioadă scurtă de câteva ore.
Albumele de test au fost în general muzică rock și clasică în format FLAC în cazul PC-ului și AAC în cazul iPhone, la care am adăugat și ceva pop. După câteva ore bune de audiție a unor piese variate am ajuns la concluzia că Meze 88 Classic este una dintre cele mai naturale incinte ascultate vreodată și am ascultat ceva până la vârsta asta. Alegerea difuzoarelor, evident fabricate de un terț, a fost foarte bună iar combinația cu incintele solide din lemn a generat un sunet cald și curat, mai rar de găsit în epoca în care bass-ul excesiv și înaltele metalizate sunt noul standard, după cum ține Dr. Dre să ne „învețe” cu Beats Audio.
Am remarcat o redarea foarte bună a basului excesiv din Feeling so real (Moby – Everything is wrong) sau foarte profund din What God wants part 1 (Roger Waters – Amused to death), claritatea chitarelor acustice din Private Investigations (Dire Straits – Love over gold) și Soldier of Fortune (Deep Purple – Stormbringer), ambele în versiune vinyl 96Khz 24 bit, sau rezistența la piese cu dinamică și densitate ridicate precum Painkiller (Judas Priest – Painkiller). Am ales doar muzică masterizată acum mai bine de 15 ani pentru că tot ce este mai nou are tendința să ofere sunet cu dinamică proastă și distorsiuni care nu pot fi compensate nici de zeul preferat.
Evident, mai binele este dușmanul binelui, dar, pentru un simplu amator de calitate bună fără pretenții de audiofilie, acest nivel este unul peste care nu are rost să treci deoarece totul devine prea scump: fidelitatea este bună, nivelul sonor suficient de puternic iar distorsiunile insesizabile.

Sistemul de susținere cu clapete în locul unei benzi elastice a fost o alegere bună, personal găsindu-le mult mai comode decât acestea din urmă deoarece am scăpat de senzația enervantă pe care o am în creștetul capului după câteva ore. La confort se adaugă presiunea mică exercitată de arcurile din oțel și materialul moale și pufos folosit atât pentru bureți cupelor cât și pentru cei ai clapetelor de susținere. Per ansamblu, căștile oferă un confort bun, chiar și durerile generate de presarea pavilionului urechii, inerente acestui tip de design, fiind ignorabile.
Fiind vorba de un design supra-auricular, izolarea față de lumea din jur nu este perfectă dar este suficient de bună pentru a nu fi deranjat de zgomotele din jur. Singurul aspect deranjant este, după cum am menționat deja, lungimea prea mică a cablului din pachet, doar 2 metri, cam puțin când te gândești că sunt totuși niște căști care se potrivesc cu un sistem audio dedicat și nu cu un player MP3 ținut în buzunar.
Concluzii
Singura problemă reală a căștilor oferite de Meze Headphones este prețul. Nu consider că 900 de lei este o sumă exagerat de mare pentru niște căști care oferă un sunet natural și curat, au o asamblare bună și un aspect excelent, dar în același timp sunt conștient că, dacă ar fi produse în serie mare, și prețul acestora ar ajunge la o sumă ceva mai rezonabilă. Compania va trebui să se lupte să demonstreze că produsul lor, o noutate de la o companie fără un trecut relevant, se poate compara cu produsele unor firme consacrate precum Grado, Beyerdynamics sau AKG. Cei care sunt interesați de acest efort românesc pot încerca o audiție în prealabil și să judece singuri dacă am avut dreptate sau nu.