Motorola Defy – heavy duty Droid

Printre caracteristicile importante ale terminalului, subliniate de Motorola în promovarea produsului, se număra şi aptitudinile multimedia. Ca de obicei, am început cu testarea calităților audio, descoperind un produs cu o prestaţie decentă dar departe de ce aş fi aşteptat. Volumul este puternic iar basul este profund, însă înaltele sunt anemice iar sunetul este plat şi lipsit de claritate. Căştile din pachet sunt, ca de obicei, mediocre, însă prin cuplarea unor modele superioare şi prin apelarea facilităților de procesare audio, ascunse bine de Motorola în setările generale ale sistemului de operare, situaţia se îmbunătăţeşte. Acestea permit alegerea unor profiluri generice (3D stereo, Home Theater şi Live Stage), selectarea unor opţiuni de spaţializare sau alegerea unuia dintre cele 5 opțiuni prestabilite ale egalizatorului. Pentru un utilizator obişnuit, Defy va fi suficient, cei care doresc o calitate audio ridicata vor trebui să se orienteze către altceva.
Motorola recuperează însă serios la capitolul software, aplicația Music fiind un centru multimedia care comasează o serie de opțiuni foarte interesante. Mai întâi de toate, clasicul player audio oferă sortarea pieselor după artist şi album, afişarea Cover Art şi un widget pentru desktop. Integrarea cu TuneWiki aduce nu doar facilități de căutare şi cumpărare a pieselor muzicale dar şi suport pentru descărcarea automată a versurilor şi sincronizarea lor cu piesa curent redată. Secțiunea Radio oferă nu doar un radio FM ci introduce şi suport nativ Shoutcast, utilizatorii fiind astfel scutiţi de căutarea unei aplicații separate pentru streamingul audio. Integrarea online face un alt pas interesant înglobând un player Youtube şi GoTV, precum şi posibilitatea de salvare a unor videoclipuri. În final, interfaţa tabulară oferă acces la o versiune particularizată a cunoscutului SoundHound, ceea ce permite recunoaşterea pieselor redate în jur prin intermediul microfonului şi serviciului online dedicat . Cum facilitățile sociale nu puteau fi uitate, aplicaţia oferă acces la topurile TuneWiki, la harta ascultătorilor şi la o metoda de enervat prietenii pe Facebook şi Twitter prin trimiterea online a unor mesaje referitoare la piesa ascultată.

Playerul video nu are o scurtătura dedicată, fişierele video copiate pe telefon sau filmate cu acesta putând fi accesate din galeria media. Hardware-ul ceva mai modest ca putere nu a permis redarea fișierelor 720p, dar pentru o economie de spațiu oricum se recomandă călduros compresia la rezoluția ecranului. Suportul pentru codecuri este unul standard pentru platforma Android: H.264 şi H.263 în containere MP4 si WMV. Interfaţa de redare este extrem de simplă, oferind doar o bară de derulare, un buton de control al redării şi posibilitatea asocierii de taguri pentru fişiere. Calitatea redării este foarte bună, culorile fiind naturale iar luminozitatea optimă. Evident, nivelul de negru este modest iar bleeding-ul devine puțin deranjant în momentele în care imaginea este foarte întunecată.

Ultimele facilităţi media includ suportul UPnP AV şi de partajare a pieselor. Aplicaţia dedicată este denumită chiar DLNA şi permite utilizarea Defy atât ca player pentru un server din reţea cât şi transformarea telefonului într-un server care să ofere conținut direct unui televizor cu suport UPnP AV sau unui PC cu un player software cu suport pentru aceasta tehnologie de streaming. Aplicaţia oferă şi facilităţi de copiere pe şi de pe terminal, precum şi compatibilitate cu XBOX360, securizarea accesului şi utilizarea ca UPnP controller, nu doar server sau renderer.