Noctua NH-L12: pentru HTPC-uri cu pretenţii

Pentru testare, am folosit o platformă Intel şi una AMD, alcătuite din: placa de bază ASUS Rampage III Extreme + procesor Intel Core i7 930 + memorii Kingston KHX1866C9AD3T1K3/6GX şi placă de bază ASUS Crosshair V Formula + procesor AMD FX-8150 + memorii Corsair CMT4GX3M2A1866C9. Restul componentelor utilizate au fost o placă video AMD Radeon HD 6950, o sursă de alimentare Antec Signature de 850W şi un harddisk Seagate ST3500418AS.
Pachetul mai conţine şi un ghid de utilizare, prezentat în acelaşi mod elegant cu care ne-au obişnuit cei de la Noctua.

Deşi pare extrem de stufos, acesta este explicat destul de bine, atât prin text cât şi prin imagini.

În ciuda numărului mare de accesorii ce trebuie utilizate, fixarea cooler-ului s-a desfăşurat destul de rapid şi fără probleme. Singura nemulţumire a mea este că am fost nevoit să demontez ventilatoarele doar pentru ca mai apoi să le montez la loc. Atât în cazul Intel, cât şi în cazul AMD, heatpipe-urile au blocat accesul la unul dintre bancurile de memorie RAM, dar această problemă este întâlnită în cazul multor coolere actuale.

Testarea performanţelor a presupus măsurarea temperaturilor celor două procesoare, atât în Idle cât şi în sarcină. Au fost activate toate tehnologiile de reducere a consumului de energie, precum şi tehnologiile de supratactare Intel Turbo Boost şi AMD Turbo Core.
Temperaturile au fost măsurate de mai multe ori, după scenariile deja cunoscute: ventilatoare standard cu control PWM, ventilatoare standard la turaţie maximă, ventilatoare Antec TriCool de 120mm şi 92mm la turaţie maximă.
Pentru cazurile în care am folosit controlul PWM al ventilatorului, am monitorizat şi turaţia acestuia, folosind profilul Silent din BIOS-urile celor două plăci de bază.
Temperatura ambientală a fost menţinută la 24⁰C pe toată durata testării, iar pasta termo-conductoare folosită a fost Arctic Cooling MX-4.