Samsung Galaxy S III – Android Behemoth

Prin mormanul de nonsensuri care s-a revărsat peste noi în lunile dinaintea lansării au putut fi găsite și câteva care „afirmau” că vom vedeam și un ecran nemaivăzut și nemaiîntâlnit. Galaxy S III vine cu însă cu un panoul HD Super AMOLED din simplul motiv că acesta este cel mai bun panou AMOLED cu densitate mare existent, deși Samsung a încercat ulterior să explice că ar fi fost de fapt o alegere. Ceea ce este doar o mică minciunică de marketing deoarece compania nu are încă un panou HD Super AMOLED Plus în portofoliu.
Chiar dacă avem deci de-a face cu o matrice PenTile, este greu de crezut că cineva se va plânge de ea. Densitatea excelentă de 305ppi, oferită de rezoluția de 720×1280 pixeli înghesuită pe un ecran de 4,8”, este suficientă pentru a estompa cunoscutele artifacte grafice cum ar fi marginile zimțate sau deplasările de culoare. Acestea se pot remarca doar cu o lupă sau la un macro precum cel atașat, dar nu cunosc prea multe persoane care țin telefonul la 5 centimetri de ochi.

Galaxy S III se bucură deci de toate avantajele pe care le oferă un panou AMOLED, adică un nivel de negru excepțional, contrast teoretic infinit, unghiuri de vizibilitate foarte bune și culori puternice. Mai mult, de data aceasta Samsung a reușit să nimerească și temperatură corectă când a calibrat ecranul, albul fiind curat. Vizibilitatea în lumina solară, o problemă clasică pentru acest tip de ecran din cauza tehnologiei de fabricație, a fost rezolvată mai mult decât mulțumitor de către Samsung, doar ClearBlack-ul de la Nokia aducându-i unui panou AMOLED o prestație mai bună.
Din păcate nu același lucru se poate spune și despre luminozitate – aceasta este doar satisfăcătoare și, pe deasupra, mai este și subminată de o ajustare automată extrem de agresivă care m-a scos din minți. În imaginile atașate în josul paginii se poate face o comparație între Galaxy S III setat la maxim și un iPhone 4S, care nu este nici el un campion al luminozității, setat la 75%. Doar reglajul manual la puterea maximă oferă o experiență bună dar aceasta nu este, în mod evident, o soluție reală pentru utilizarea de zi cu zi.
Cei care detestă culorile prea saturate ale panourilor AMOLED vor putea apela la cele patru profiluri de culoare oferite de Samsung în meniul Settings/Display. Setate în mod implicit pe setarea Standard, culorile ecranului capătă un aspect mai natural, ceva mai apropiate de cele ale unui ecran IPS, prin apelarea la setarea Natural. Celelalte două șabloane, Dynamic și Movie, sunt aproape inutile deoarece primul ridică și mai mult nivelul saturației iar cel din urmă are un contrast prea scăzut. Diferențele dintre cele două moduri utilizabile se pot vedea mai jos, puse față în față cu un panou IPS.