Fiind vorba de un featurephone cu un preţ destul de accesibil, ecranul nu putea oferi prea multe surprize. Se remarcă totuşi dimensiunea de 2.6”, mare pentru clasa terminalelor non-touch din care Zylo face parte. Ecranul are o rezoluție comună QVGA şi o adâncime de culoare de 18 biţi, culorile fiind bune iar contrastul puternic. Se remarcă negativ backlight bleeding-ul în partea inferioară a ecranului şi luminozitatea care, pentru un reglaj mulţumitor, trebuie împinsă la maxim. Comportamentul în lumina solară este mediu spre bun, ecranele cu contrast puternic putând fi vizualizate aproape în orice condiţii. Ecranul este protejat de o suprafaţă protectoare rezistentă la zgârieturi. Am testat cu colţul unui conector USB sporind progresiv presiunea până m-am declarat plictisit şi mulţumit, nefiind însă un terminal aflat în proprietatea mea nu am îndrăznit să încerc mai departe cu ceva tăios. Pentru o eventuală uzură în buzunar, suprafaţa ecranului oferit de Zylo pare de încredere.
Cu o capacitate de 900mAh, bateria terminalului ar trebui sa fie mulțumitoare ţinând cont că nu este un smartphone cu o platformă hardware puternica pe care se rulează o multitudine de aplicaţii. Intr-un regim uşor de utilizare dar cu conexiunea de date 3G activă, Zylo a atins o autonomie de aproximativ patru zile. Odată însă ce am purces la un regim ceva mai intens, care a inclus captura a circa 30 de imagini, filmarea unei secvenţe video de 4 minute, browsing ocazional si redarea a 5 ore de muzică, acestea a reuşit să rămână pornit doar cu puţin peste 2 zile. Nu este deloc rău, dar putea fi mai bine. Cu toate astea, clientii Twitter şi Facebook, incluşi in cadrul sistemului de operare, sunt nu doar consumatori agresivi de putere de procesare, dar şi de baterie. Cei care vor dori să-i ţină activaţi in permanenţă vor observa o scădere dramatică a autonomiei – circa o zi şi jumătate.
Ca orice terminal modern, Zylo oferă suport 2G quad-band, GPRS, EDGA şi HSDPA, neoferind însă, din păcate, module wireless sau GPS, chiar dacă acestea şi-au făcut de ceva timp loc si în clasa featurephone, limitând astfel utilizatorul la transferul de date 3G şi localizarea imprecisă pe baza celulolor de reţea. Stocarea interna oferă o capacitate de 260MB, suficientă pentru mici aplicaţii MIDP, si poate fi extinsă cu ajutorul unui card MicroSD. Sony Ericsson nu oferă nici un card în pachet. Cam aici se opreşte prezentarea hardware, producătorul neoferind detalii despre tipul de procesor inclus şi memoria RAM care-l însoțește.
