SPlayer 3.5

Provenit tot din Extremul Orient ca şi celebrul KMPlayer, SPlayer, sau Shooter Player pe numele său complet se situează însa la antipodul tehnologic al acestuia, fiind un player video simplu dedicat celor care nu doresc sau nu pot să-şi bată capul cu un produs prea complex.
Un produs open-source, SPlayer este bazat în mare pe codul cunoscutului Media Player Classic-Home Cinema, oferind însă o serie de îmbunătăţiri la nivelul interfeţei, compatibilităţii şi opţiunilor. Prima schimbare care va fi remarcată de către utilizatorul va fi bineînţeles interfaţa simplă şi elegantă a produsului – o simplă fereastră, a cărui fundal preia wallpaper-ul curent, populata doar de butonul pentru deschiderea rapidă a fişierelor. Meniurile de control si cele pentru accesarea opţiunilor de procesare şi ajustare sunt implementate sub forma unor meniuri semitransparente activate în momentul în care cursorul mouse-ului este poziţionat în partea inferioară, respectiv superioară a ecranului. Bara de control principală oferă, în afara evidentelor butoane de control, accesul la lista de redare, care oferă opţional posibilitatea încărcării tuturor fişierelor dintr-un director, un buton pentru ajustarea defazării subtitrărilor şi unul pentru reglarea dimensiunilor acestora. Meniul superior oferă posibilitatea ajustării rapide a nivelului de zoom, o implementare rapidă pentru rutinele Pan and Scan avansate care permite înlăturarea barelor negre cauzate de diferenţele ratei de aspect, acces la opţiunile audio precum şi la filtrele de post-procesare video. Restul opţiunilor aplicaţiei sunt accesibile prin intermediul unui meniu contextual sau din panoul de opţiuni, existând suport pentru hotkeys, fără suport global însă, sau pentru asocieri de fişiere.
Orientat către începători sau leneşi, SPlayer elimină sau ascunde o serie de opţiuni avansate, cum ar fi controlul tipului de renderer utilizat sau setarea avansată a modului de procesare a sunetului stereo pe un sistem multicanal, aplicaţia alegând în mod automat setările optime în funcţie de sistemul de operare şi setările audio ale acestuia. În cazul de faţă, am fost plăcut surprins să descopăr activarea Enhanced Video Renderer (EVR) şi a accelerării DVXA, precum şi setarea corectă a upmix-ului stereo. Faţă de Media Player Classic, SPlayer nu oferă acces direct la setările codec-urile video încorporate, opţiunile acestora putănd fi accesate doar după încărcarea unui flux video, acestea fiind şi destul de bine ascunse în cadrul meniului Help/Filters. Există însă posibilitatea stabilirii priorităţii codec-urilor şi activarea unor librării externe. Setările avansate ale aplicaţiei permit alterarea configuraţiei multicanal şi controlul accelerării hardware, precum şi activarea suportului, în cazul în care este instalat, a decodorului CoreAVC. Suportul pentru formatele video este foarte bogat, SPlayer acoperind, ca şi părintele lui MPC-HC, o gamă suficient de bogată de formate pentru a nu necesita utilizarea unor terţe produse software. Îmbucurător este faptul că suportul DVD este bun, aplicaţia neavând probleme cu meniurile anumitor discuri, neajuns care sabotează multe playere alternative prezente astăzi pe piaţă.
Perfomanţa decodării H.264 este bună, fişierul de test High@L5.1 1080p 40Mbps ducând la o încărcare maximă de 6% graţie aportului DXVA , în timp ce fişierul VC-1 12Mbps, decodat software, nu a trecut de 24% pe procesorul AMD Phenom II 955BE utilizat. Calitatea imaginii este bună, însă aportul filtrelor suplimentare, cu excepţia celui proprietar de ajustare dinamică a contrastului şi luminozităţii, denumit EyeCare, şi a celui de Sharpen Complex, este destul de neconvingător. Dacă în cazul fişierelor HD acestea nu sunt neapărat necesare, conţinutul Standard Definition suferă de lipsa unui debanding de buna calitate şi de implementări slabe pentru filtrele Sharpen.

Chiar dacă nu sunt întotdeauna neplăcute, lacunele SPlayer nu se opresc aici. Modul de descărcare automata a subtitrărilor, denumit Smart Subtitle Matching, nu reuşeste să se descurce prea bine, oferind uneori şi fişiere într-o cu totul altă limbă decât engleza promisă. O altă problemă neplăcută a suportului pentru subtitrări este controlul redus asupra modului de afişare şi randare şi nefuncţionarea setărilor de limbă pentru standardul ISO/IEC 8859-2, tipic subtitrărilor în limba română, utilizatorul fiind nevoit să seteze limba română ca limbă implicită pentru aplicaţiile non-Unicode din cadrul opţiunilor regionale ale sistemului de operare. În final, traducerea interfeţei în limba engleză este defectuoasă, în afara celor câteva greşeli de introducere existând şi meniuri netraduse, utilizatorul trebuind sa navigheze pe ghicite printre ideogramele chinezeşti.
Alte facilităţi nemenţionate până acum ar fi posibilitatea capturii de imagine, atât de sine stătătoare cât şi sub forma unei galerii de thumbnail-uri, un modul foarte simplu pentru editarea subtitrărilor, bookmark-uri, looping între două puncte definite ale fişierului video, facilităţile Pan and Scan şi un egalizator grafic cu 10 canale, secondat de un mixer audio pentru canale.
Chiar dacă SPlayer mai are parte de o serie de neajunsuri şi stângăcii, produsul este unul interesant, simplu, stabil şi performant, versiunea portabilă a acestuia putând fi utilizată cu succes ca o opinie secundară în cazul fişierelor problematice datorită panopliei consistente de codec-uri interne.