După succesul obţinut de seria Batman, lumea jocurilor şi-a adus aminte de benzile desenate şi de poveştile create de acestea, ceea ce însemna o simplificare enormă în termeni creativi. The Darkness s-a inspirat şi el dintr-o astfel de bandă desenată, aducând iniţial doar pe console povestea lui Jackie Estacado. Mafiot şi moştenitor al unor puteri demonice apreciabile, Jackie urcă în ierarhica crimei organizate de la simplu asasin la conducător al propriei familii, însă succesul „profesional” are consecinţe tragice asupra vieţii personale.
The Darkness II reia povestea din momentul în care Jackie reuşise să-şi controleze demonul (The Darkness) şi se descurca chiar bine, doar că un atac neaşteptat readuce forţele întunericului în prim-plan, sub forma a două braţe monstruoase. The Darkness îl ţine în viaţă şi eroul nostru va porni pe urmele atacatorilor misterioşi într-o aventură single player care nu durează mai mult de 5-6 ore, dar are din plin sânge şi corpuri dezmembrate.
Mai importante decât armele de foc sunt cele două braţe care aduc varietate unui gameplay de altfel foarte banal. Unul dintre ele zdrobeşte obiecte şi inamici, iar cu celălalt dezmembrezi inamici sau le consumi inimile(„poţiunile” de viaţă ale jocului). Pentru şi mai mult sânge, poţi arunca cu ţevi pentru o tragere în ţeapă cu efect instantaneu sau apuci un inamic şi îl sfâşii în diverse moduri. Pe măsură ce înaintezi în poveste, câştigi Essence pentru a alege diverse puteri de la altarele dedicate. De la mai multă energie sau esenţă până la moduri grafice şi mai sângeroase de a rupe inamicii în bucăţi, aceste puteri aduc variaţie în gameplay şi sunt de fapt singurul element care te ajută să nu te plictiseşti iremediabil, oricât de scurt ar fi jocul.
Problema lui Jackie este că aceste puteri funcţionează doar pe întuneric. Cum dai de lumină, artificială sau solară, braţele se retrag înfricoşate, imaginea devine neclară şi alb-negru, iar singura şansă sunt armele de foc şi trasul mai mult la întâmplare. Jocul nu se zgârceşte însă cu numărul de inamici, astfel că nu eşti niciodată în pană de inimi, mai dificil de ucis fiind oponenţii cu armură şi scuturi. Nici luptele cu boşii nu sunt cine ştie ce, totul este să te asiguri că ai de unde ronţai inimi şi depistezi zonele unde se găseşte muniţie suplimentară. Spre final inamicii sunt mai variaţi, unii dintre ei aduc lumini portabile ca să te încurce, dar lipsa unui AI serios reduce mult orice nivel de provocare.
Practic, inamicii se aruncă de multe ori în faţa gloanţelor sau se rostogolesc, folosesc acoperirea puţin şi apoi revin în câmp deschis ca să ai ocazia să te joci de-a trasul la ţintă. În plus, ai un ajutor foarte simpatic, un gremlin sadic, care îţi spune „monkey” şi face pipi pe inamici după ce i-ai transformat în carne de tun. În două ocazii chiar şi intri în pielea acestui monstruleţ în nişte secvenţe cu pretenţie de stealth, o ocazie bună de a mai varia acţiunile. Gremlin-ul nu suportă lumina, astfel că singura ta şansă este să te strecori prin canale de ventilaţie şi scurgeri pentru a executa diverşi inamici cu gheara în gât sau scoţându-le ochii.
Acţiunile braţelor sunt completate de un arsenal destul de variat de arme de foc, de la pistoale şi puşti până la mitraliere şi semi-automate. Povestea merge şi dincolo de single player, având o parte cooperativă pentru patru jucători, patru asasini aflaţi la ordinele lui Jackie. Astfel, în single player Jackie dă ordine, iar în multiplayer te duci să le îndeplineşti, fiecare asasin având mişcările lui specifice şi o armă dedicată pentru a acumula esenţă. În acest caz nu mai mănânci inimile, ci le distrugi cu ajutorul respectivei arme; partea cooperativă poate fi jucată şi offline dacă nu găseşti pe nimeni online, dezavanatajul fiind că nu vei avea pe nimeni să te învie dacă e cazul.
Partea vizuală continuă inspiraţia benzilor desenate, totul fiind înconjurat de o fină linie neagră; dacă detaliile nu sunt extraordinare, personajele sunt foarte bine realizate şi aduse la viaţă de dialoguri şi voci bine dozate. Poţi şi să stai de vorbă cu diverse NPC-uri în casa lui Jackie care joacă rolul unui fel de hub central; în rest, nivelurile sunt mici şi liniare, dar variate – restaurantul de la început, un parc de distracţii abandonat, depozite, un bordel etc. Peste tot sunt răspândite artefacte îmbibate cu Darkness, ceea ce te motivează să scotoceşti prin toate colţurile pentru a le aduna în colecţia din casa lui Jackie.
Deşi este în mod evident foarte scurt, The Darkness II reuşeşte ceva ce alte jocuri cu pretenţii ratează: să ofere măcar o după-amiază de amuzament, cu împuşcături, mult sânge şi mai ales două braţe monstruoase pe post de ajutoare sadice. Dacă povestea ar fi păstrat şi misiunile secundare din primul joc ar fi fost şi mai interesant, dar chiar şi aşa merită parcursă. Poftă bună!
7.5/10
Gen joc: FPS
Cerinţe recomandate de sistem: Quad Core 2.4GHz, 2GB RAM, 512MB Video
Număr de jucători: 1-4
Preţ: 49.9E Producător: Digital Extremes; Publisher: 2K Games; Distribuitor: Steam