Despre diversificarea sistemelor de calcul portabile şi despre impactul acestei evoluţii am mai discutat. Ultra-portabilitatea a fost şi se pare că rămâne în continuare una dintre cerinţele de bază ale utilizatorilor de laptopuri. Cu toate acestea, puţini sunt utilizatorii care nu se uită şi la preţ atunci când achiziţionează un astfel de produs. Acesta este de fapt motivul pentru care netbook-urile s-au bucurat de un succes teribil, dincolo de orice previziuni.
Trecând însă peste marele lor atu – portabilitatea – netbook-urile sunt însă destul de departe de a putea satisface cerinţele utilizatorilor din cauza puterii de calcul reduse. Aşadar, pentru cei ce doresc să folosească sistemul de calcul pentru ceva mai mult decât navigat pe Internet şi răspuns la e-mail-uri, notebook-ul rămâne o soluţie mai bună. Problema rămâne însă preţul de achiziţie. Pe măsură ce portabilitatea se îmbină mai bine cu performanţa, preţul de achiziţie tinde să crească exponenţial.
Platforma Intel CULV a fost o tentativă interesantă de a oferi utilizatorilor de rând accesul la ultra-portabile cu performanţe rezonabile, însă nu a rezistat prea mult. Intel nu renunţă însă şi încearcă din nou, de data aceasta cu conceptul de ultrabook. Personal, nu cred că ultrabook-ul poate avea aceeaşi soartă ca CULV, din simplul motiv al eforturilor şi banilor investiţi pentru promovarea acestui produs. Practic, ultrabook-ul reprezintă în momentul de faţă „copilul preferat” al Intel, de care nu se mai desparte nicăieri.
Şi cu toate acestea, ultrabook-urile nu au succesul anticipat, în vânzări situându-se departe de previziuni. Intel susţineau cu puţin timp în urmă că până la sfârşitul anului 2012, ultrabook-urile vor deţine 40% din toate vânzările de laptopuri. Acer, pe de altă parte, ceva mai prevăzători, anticipau o pondere de 25-35 de procente. Bazându-se pe primirea pe care au avut-o pe piaţa din Europa, comercianţii estimează însă o pondere de numai 20%.
Cu alte cuvinte, ultrabook-ul este încă departe de ceea ce îşi doreşte Intel să devină, dar şi de ceea ce încearcă să ne spună nouă că este. Şi până la urmă, nici nu văd cum ar putea fi altfel. Oricât ar încerca oamenii din departamentele de marketing să ne spună altceva, ultrabook-ul nu este în niciun caz ceva nou; termenul este într-adevăr nou, dar produsul nu. Nu este altceva decât o generalizare a cunoscutului MacBook Air, dar cu performanţe ceva mai bune în cele mai multe cazuri şi cu ceva mai puţină atenţie la detalii. Nu mă dau în vânt după produsele Apple, am considerat întotdeauna că sunt prea scumpe pentru ceea ce oferă şi am avut mereu impresia că producătorul face orice îi stă în putere pentru a-şi păcăli clienţii. Dar asta nu este decât o părere personală pe care nu am de gând să o dezbat acum, subiectul fiind ultrabook-ul. Aşadar, Intel şi cu partenerii săi au introdus un nou concept de produs, dar care seamănă însă prea mult cu creaţia celor de la Apple. Şi nu numai că seamănă cu MacBook Air, dar în cele mai multe cazuri, ultrabook-urile aveau la lansare şi preţuri apropiate de acesta; iar asta, după tratative îndelungi între Intel şi parteneri, care şi-ar fi dorit să comercializeze produsele la preţuri mai mari.
În concluzie, oricât de bun, echilibrat sau elegant ar fi, era de aşteptat ca ultrabook-ul să nu aibă succesul pe care îl anticipa Intel. Este un produs scump şi anormal ar fi fost să acapareze piaţa, cum susţineau Intel. Practic, avem de a face cu un concept nou, care concurează direct cu MacBook Air (care are deja un renume pe piaţă) şi care costă destul de mult. Nu este ultra-portabilul accesibil la care se aştepta publicul, iar cei care îşi permit un astfel de laptop cu siguranţă îşi permit şi un Air, care are unele avantaje de design şi construcţie faţă de ultrabook-urile pe care le-am văzut până acum.
Aşadar, chiar dacă este un produs interesant, ultrabook-ul este deocamdată prea scump pentru a atinge performanţele de vânzări pe care şi le doresc Intel. Iar Intel ştia asta; aproape sigur, acesta este de fapt şi motivul pentru care au tot fost lansate zvonuri cu privire la ieftinirea ultrabook-urilor. Amuzant este însă că, în ciuda realităţii, ultrabook-ul este promovat în continuare drept cel mai atractiv produs de pe piaţa IT. Aşa se face că în urmă cu două zile primeam un comunicat de presă care susţine că ultrabook-ul este o tentaţie greu de ignorat. Da, ultrabook-ul este o tentaţie fără nicio urmă de îndoială, dar nici preţul nu este de ignorat. Până va deveni o tentaţie greu de ignorat, va mai trece însă ceva timp, timp în care după părerea mea va trebui să treacă prin mai multe reduceri de preţ.
“Nu mă dau în vânt după produsele Apple, am considerat întotdeauna că sunt prea scumpe pentru ceea ce oferă şi am avut mereu impresia că producătorul face orice îi stă în putere pentru a-şi păcăli clienţii. Dar asta nu este decât o părere personală pe care nu am de gând să o dezbat acum”
Frumos, arunci o de-asta si apoi “nu dezbati”. Apple isi “pacaleste” clientii dar mai jos recunosti ca nu prea sunt alternative la Air…
George, de unde ai scos-o pe asta cu “nu prea sunt alternative la Air”? Ultrabook-ul ce ţi se pare că este?
Iar acel “păcăleşte” se referă de fapt la marketing-ul practicat de companie, care încearcă prin diverse metode, mai mult sau mai puţin ortodoxe, să le imprime utilizatorilor sentimantul că Apple sunt cele mai bune produse, în orice segment. Iar când un produs se dovedeşte a avea unele probleme, tot utilizatorul este de obicei cel vinovat…
Dar, aşa cum spuneam, articolul nu este despre Apple, ci despre Intel şi al său ultrabook.