HTC Desire HD – big in Taiwan

Fără nici o îndoială, hiturile acestei veri în domeniul mobil au fost terminalele HTC Desire şi Samsung Galaxy S. Fiecare cu părţile sale bune sau rele, acestea au monopolizat atenţia utilizatorilor mai mult de două sau trei săptămâni, pentru prima data iPhone-ul lui Apple trebuind să se mulțumească cu mai puţină atenţie decât i se acorda anual la fiecare actualizare, ceea ce arată maturizarea produselor concurente dar şi că greşelile se plătesc. Dar toamna a venit şi HTC a anunţat versiunea pentru cei mai puternici a terminalului său de succes – Desire HD. Aducând îmbunătăţiri majore hardware şi software, Desire HD preia ştafeta de la predecesorul său pentru a atenta, este drept, pentru moment, aşa cum se petrece întotdeauna în domeniul acesta, la titlul de cel mai bun terminal Android al momentului. Dar să vedem şi de ce…
După deschiderea clasicului pachet de carton HTC, în care se mai găseşte un handsfree, un cablu USB şi un încărcător compact pentru priză, prima impresie lăsată de Desire HD va fi „vai, este imens”. „That’s what she said” vor replica cititorii noştri specializaţi într-ale trolling-ului, dar Desire HD nu este chiar atât de imens pe cât lasă impresia. Având dimensiuni de 123 x 68 x 11.8 mm, acesta este cu doar 4 milimetri mai lat şi 2 milimetri mai gros decât Samsung Galaxy S, deci nimic nemaiîntâlnit. Printr-o utilizare mult mai bună a spaţiului părţii frontale, inginerii HTC au reuşit însă să înghesuie acolo un ecran de 4.3”, practic cel mai mare de pe piaţă, faţă de doar 4” la Galaxy S. Din cauza acestui ecran spaţios, Desire HD, ca şi elefantul din sufragerie, este mai mic decât pare sau pare mai mare decât este, după cum vă place. Ceea ce se simte însă este greutatea mare a terminalului, cele 164 de grame atârnând destul de mult în mână sau buzunar.

HTC nu a dat prea multe rateuri în materie de design însă nici nu a livrat prea des terminale cu adevărat frumoase. Desire HD, parţial datorită simplităţii, parţial datorită efortului, este un terminal cu un aspect foarte plăcut. Corpul principal al acestuia este construit dintr-o singură bucată de aluminiu, acesta acoperind marea parte a părţii posterioare, rama laterală şi partea superioară a părţii frontale, aceea pe care se găsesc difuzorul, LED-ul pentru semnalizare şi senzorul de proximitate şi luminozitate. Datorită acestei carcase monobloc, partea posterioară este ceva mai deosebită, soluţia constructiva amintind de HTC Legend. Astfel, în partea inferioară a carcasei se găseşte capacul de plastic care, prin alunecare, dezvăluie locaşurile cartelei SIM şi a cardului MicroSD, în timp ce partea dreaptă oferă acces, după înlăturarea unui capac similar, la bateria de 1230mAh. Tot aici se mai găsesc obiectivul camerei de 8MP, cele două puternice LED-uri pentru iluminare şi un difuzor subdimensionat.

Rama laterală este simplă, pe partea sa stângă găsindu-se butoanele pentru control al volumului, în partea superioară, cel de Power/Lock iar în partea inferioară, conectorul USB pentru date, încărcare şi, (din nou) suport audio, conectorul audio jack de 3.5mm şi microfonul. Partea frontală este foarte simplă, HTC eliminând orice urmă de control direcţional, suplinită de taste direcţionale software în cadrul tastaturii virtuale, si înlocuind, spre disperarea unora şi fericirea altora, butoanele hardware cu taste touch cu iluminare. Ecranul este protejat de o suprafaţă de sticlă rezistentă la zgârieturi.

În general, construcţia lui HTC Desire HD este bună, terminalul simţindu-se solid şi rezistent în mână. Cu toate acestea, HTC a reuşit sa comită o serie de greşeli enervante care trebuie menţionate. Prima şi cea mai gravă, capacul inferior (SIM şi card) nu se închide ermetic, existând o zonă de circa 0.5mm prin care se poate vedea interiorul terminalului. Iar acolo unde privirea va bate, va bate şi apa ploii care vă va prinde cu terminalul în buzunar. Cea de-a doua greşeală este subdimensionarea tastelor pentru volum şi Power/Lock, lățimea mică a acestora, combinată cu înălţimea redusă, practic la acelaşi nivel cu carcasa monobloc, făcându-le foarte greu de apăsat în anumite momente.