ASUS Xonar Xense – Premium Gaming la preţ prea mare

După desfacerea capacului metalic de protecţie, ASUS Xonar Xense a dezvăluit mai multe din secretele sale hardware. Ieşirile stereo principale, comune pentru boxe şi căşti, sunt bazate pe un DAC de calitate: Texas Instruments PCM1796. Cu un SNR de 123db, acestea au promis şi au oferit o calitate excelentă a sunetului. Celelalte 6 canale sunt motorizate de un Cirrus Logic CS4362A, a căror specificaţii sunt în mod vădit inferioare (114db SNR) şi încadrează Xense la nivelul Xonar D1. Acesta s-au achitat însă foarte bine de sarcină, aşa cum a făcut-o în ultimii doi ani şi DAC-ul identic de pe placa Xonar D1 aflat în proprietatea autorului acestor rânduri. Cei care doresc un salt de calitate pentru semnalul stereo pot lua ca un bonus faptul că amplificatoarele monofonice JRC2114D, câte unul pentru fiecare canal al ieşirii frontale, pot fi înlocuite deoarece nu sunt lipite ci amplasate în socketuri.

Ieşirea pentru căşti, unul dintre punctele forte ale acestui produs, folosește un amplificator dedicat Texas Instruments 6120A2. Fără a se ridica la înălțimea amplificatoarelor separate ascultate ocazional la cunoscuţii mai bogaţi şi mai pasionați de audiţie în căști decât mine, acesta oferă un sunet curat (SNR 120db) şi posibilitatea ajustării din software a nivelului de putere în trei trepte, la care se adăugă un profil special pentru căştile din pachet.
Software-ul de control ASUS este deja binecunoscut, versiunea folosită de Xonar Xense fiind particularizată pentru funcțiile suplimentare oferite. Trecând peste evidenta nouă paleta coloristică şi controlul deja amintit al amplificatorului pentru căşti, Xonar Xense Audio Center oferă profile pentru audiţia muzicală (care decuplează toate opţiunile de procesare), vizionarea filmelor (care se comportă identic dar activează şi Dolby Headphone) şi încă două numite FPS şi Racing, care activează de fapt nişte setări particulare de egalizare şi simulare a mediului. Evident, nu lipsesc opțiunile de creare a unui mediu 7.1 virtual (Virtual Speaker Shifter), egalizatorul cu 10 benzi, controlul automat al volumului, setarea Flexbass pentru redirecţionarea frecvenţelor joase către canalul LFE (care tot nu a învățat să se decupleze automat atunci când se selectează tipuri de ieşiri fără canale LFE) şi un clasic mixer.

Cei care doresc să folosească ieşirea digitală vor avea parte de una caldă şi una rece. După asemănarea cu Xonar D1/DX la nivelul procesorului audio şi DAC-urilor pentru ieşirea 7.1, Xonar Xense recidivează eliminând compresia în timp real DTS Connect – cei care vor să se bucure de sunet multicanal în orice condiţii vor trebui să se mulţumească doar cu suportul Dolby Digital Live. Sau să se rezume la un banal stereo PCM atunci când nu există posibilitatea de passthrough.
Nu aş fi acceptat ceva mai prejos decât o calitate audio foarte bună în boxe şi Xonar Xense mi-a satisfăcut pretenţiile. Indiferent dacă a fost vorba de filme sau muzică, sunetul a fost aşa cum aş fi avut pretenţia sa fie: curat, dinamic si cu un volum ridicat al preamplificării. De la Chopin la Judas Priest, trecând prin Vangelis şi t.A.T.u, calitatea audiţiei m-a satisfăcut din toate punctele de vedere. Bonusul este suportul ASIO 2.0 care a funcționat ireproşabil la audiția în Foobar2000. Evident, prestaţia în RightMark Audio Analyzer a fost excelenta pe linie dar, dacă nu este prima voastră vizită aici, ştiţi deja că nu dau prea multe parale pe testele sintetice. Indiferent de ce sistem audio multicanal veţi agăţa de Xonar Xense, calitatea va fi mai mult decât bună pentru orice utilizator. Despre prestaţia în jocuri am mai discutat în review-ul la Xonar DG. ASUS oferă soluția proprietară DS3D GX, ajunsă între timp la versiunea 2.5, un wrapper care permite utilizarea accelerării oferite de suportul nativ OpenAL şi EFX în jocurile compatibile EAX 5.0. Ultimii doi ani în care am utilizat o placă de sunet care foloseşte acest API mi-au adus îmbunătățiri constante, este drept şi cam rare, care au rezolvat cea mai mare parte a problemelor. Nu este, într-adevăr, la nivelul accelerării hardware native oferite de o placă X-Fi, dar diferenţele nu sunt prea mari. În plus, cum EAX este o tehnologie a trecutului iar OpenAL a viitorului, diferența de calitate dintre EAX şi DS3D GX este tot mai puțin importantă.