DiRT 3 – Let's get dirty

Dirt 3 aduce un număr impresionant de mașini, 52, acesta urmând să fie mărit prin pachetele care urmează să fie lansate în viitor. Panoplia de mașini este bună, incluzând o multitudine de mașini de raliu, de la celebrități din anii `60, precum Alpine 110, sau `70, precum Fiat 131 Abarth, la mașini contemporane din WRC sau Raid, incluzând și vehicule din defuncta și celebra grupă B sau din Hillclimb. Cei care vor diversitate vor primi diversitate, trebuind însă notat aspectul că, față de primele două jocuri din serie, mașinile nu se mai pot achiziționa ci devin doar disponibile la libera alegere odată cu înaintarea în joc.

Din punct de vedere al modelării, mașinile din Dirt 3 arată excelent. Numărul de poligoane este mare, texturile bune iar controlul la înălțime. Deși este un joc arcade, jucătorul poate simți greutatea, aderența și distribuirea greutății în viraje, mașina nefiind doar o cutie poligonală plimbată printr-un decor tridimensional ci un vehicul cu 4 puncte de contact cu solul care se comportă așa cum ar fi de așteptat să se comporte o mașină, evident, cu penalizările modului simplificat de joc. În funcție de preferințe, utilizatorul poate alege tipurile de asistența, care merg de la clasicul ABS sau cutie automată până la afișarea traseului optim sau controlul asistat în viraje.
Această modelare are însă și probleme. Prima ar fi diferențierea putin cam anemică între modele total diferite de vehicule, saltul de la o mașină modernă de raliu la un coșciug pe roți din defuncta grupă B, dedicat amatorilor de sinucideri în primetime, nemafiind atât de evident ca la Dirt sau Dirt 2. Nici efectele coliziunilor nu sunt mai breze, deformările excelente de aspect, care aduc o mașină la un stadiu de nu o mai recunoaște nici constructorul, reflectându-se foarte puțin asupra controlului și performanțelor. Evident, cu excepția cazului în care luați un copac în brațe cu 150km/h, situație în care cursa s-a cam terminat.
Înainte de intrarea în fiecare cursă, utilizatorul are acces la meniul de setare a mașinii, acestea oferind reglarea raporturilor cutiei de viteze, a diferențialului, a gărzii la sol, a suspensiilor, a aerodinamicii și a distribuției frânelor.

Cursele, indiferent de specialitatea de care aparțin, sunt o feerie de culori și detalii. De la traseele pline de zăpada din Norvegia la praful și hârtoapele din Kenia sau pistele de Gymkhana din Los Angeles, ochiul și gamepadul jucătorului vor avea ce admira și cu ce lupta. Motorul grafic EGO, ajuns la generația a doua, face din Dirt 3 unul dintre cele mai arătoase jocuri rulate vreodată.

Variația curselor este destul de bună, deși Codemasters ne cam păcălește reutilizând secțiuni din curse mai lungi, eventual parcurse în sens invers, pentru a crește numărul total de curse disponibile. Singurele aspecte negativ sunt calitatea curselor de raliu, care sunt mult prea scurte și cam prea late, o insultă adresată amatorilor de raliu, si numărul cam mic de regiuni geografice acoperite. Duse sunt cursele fascinante din Japonia sau Germania primului Dirt…