DiRT 3 – Let's get dirty

Ce a lipsit din Dirt 2 și s-a întors fulminant în Dirt 3 este vremea. Deși Codemasters spune ceva de „dinamică”, nu am remarcat schimbări de vreme în timp real de-a lungul unei curse, nu că jucătorul ar avea timp să remarce așa ceva în cele 2-3 minute cât durează de obicei una. Dar, dincolo de acest aspect, vremea este excelentă, la aceasta adăugându-se si ciclu zi/noapte – zăpezi abundente, ploi torențiale sau soare arzător, toate sunt excelent realizate. Un bonus pentru eye-candy-ul de bună calitate deja prezent, vremea are un impact și asupra curselor – gheața este un inamic enervant chiar și la schimbări subtile de direcție, zăpada afânată tinde să reducă vitezele și să saboteze derapajele controlate iar ploaia transformă asfaltul în patinoar. Evident, ca și în cazul modelării mașinilor, impactul real este subdimensionat, pentru a nu face jocul prea dificil. Dar așa cum am avut mod-uri de Dirt, vom avea și moduri de Dirt 3 care să aducă un plus de realism pentru cei care îl caută cu tot dinadinsul.

Deși unii utilizatori ai forumurilor pe care am hoinărit se laudă că au terminat Dirt 3 cu tastatura, eu nu am fost în stare de o așa performanță, nu că aș fi intenționat oricum să-mi smulg și puținul păr rămas în cap. Însă cu un controller de XBOX360, Dirt 3 este superb – odată familiarizat cu jocul, utilizatorul va avea posibilitatea să se bucure de controlul bun al mașinii, derapajele controlate în viraje sau figurile de Gymkhana. După cum am menționat deja, deși este un arcade iar finețurile sunt reduse pentru a nu speria jucătorii ocazionali, jucătorul va putea experimenta derapaje necontrolate, pierderi de aderentă, dezechilibrări și, uneori, chiar și niște tumbe printre copaci. Pe scurt, suficient de simplu pentru a nu speria începătorii dar suficient de mult pentru a nu avea senzația unui joc tembel cu X-Wing-uri indestructibile.
Campania single player este destul de scurtă, jucătorul având patru sezoane compuse din cate patru cupe care conțin 4-6 curse din domenii variate. Prin câștigarea curselor, acesta primește bonificații sub formă de puncte, la care se adaugă și punctele primite pentru completarea unor bonusuri în fiecare cursă și neutilizarea sistemului de flashback, prin care se pot corecta tâmpenii monumentale fără repornirea cursei, cumulul acestora deblocând mașini, echipe și trasee noi. La aceste sezoane se adaugă și șase cupe, pentru fiecare disciplină câte unul, precum și 3 piste de spart în figuri la Gymkhana, în care trebuie completate anumite misiuni. La campanie se adaugă inevitabilele Time Trial și Single Race, în care jucătorul se poate antrena înainte de a se arunca online.

Dacă există ceva cu adevărat enervant în campania Single Player, acest lucru este vocea comentatorilor. Daca am scăpat de rulata enervanta care constituia meniul din Dirt 2, de vocile agasante care arunca tot felul de încurajări și comentarii penibile și anapoda n-am scăpat, iar după câteva ore tendința de a crăpa monitorul devine din ce în ce mai puternică – „You nailed it, amigo!”. WTF is this crap, Codemasters?
Din fericire muzica este decentă, departe de porcăria bubblegum teenage nu-metal crap din Dirt 2.