Dishonored Review

Oraşul imaginat de cei de la Arkane reflectă nu doar ruina şi disperarea cauzate de o maladie fatală, ci şi opţiunile oferite de verticalizare. Poţi să te strecori aproape pe orice acoperiş, prin canale şi pe geamuri sau să traversezi pe ţevi, chiar dacă inevitabil mai dai şi peste zone inaccesibile sau bariere invizibile. Grafica pendulează între ruinele cartierelor sărace, unde rişti mereu să fii atacat de hoarde de şobolani sau de Weepers, şi vilele luxoase ale aristocraţiei, unde bogăţia şi luminile alungă spaima de moarte. Canalele îţi sunt bune prietene când vine vorba să te strecori, apoi ai de-a face şi cu o zonă inundată, ca să termini prin fortăreţele personajelor care devin obiectivele misiunilor lui Corvo.

Grafica nu excelează în nivelul de detaliu, dar se prezintă oricum mult mai bine decât pe console, atenţia la detaliu ajutând la crearea atmosferei de pierdere inevitabilă şi disperare mută. NPC-urile au şi ele un rol foarte important, susţinute de dialoguri şi opţiunile oferite, la fel ca şi de poveştile lor pe alocuri suprinzătoare şi de multe ori triste – Granny Rags, banditul Slackjaw, amiralul Havelock, lordul Pendelton, inventatorii Piero şi Sokolov, Emily sau asasinul Daud.

Chiar dacă nu ai nicio opţiune să devii invizibil, e de ajuns să foloseşti puterile obţinute şi umbra şi luminile din mediul de joc; AI-ul nu iartă dacă te descoperă şi dă alarma imediat, astfel că s-ar putea să existe momente dificile chiar dacă l-ai adus pe Corvo la maximum. Dishonored nu te lasă nicio clipă singur, chiar dacă ai o mare libertate de mişcare şi de alegere. Jocul îţi pune toate opţiunile în braţe, depinde doar de tine dacă vrei să fii salvatorul sau călăul celor din jurul tău.
Verdict: 9/10
Gen joc: Action RPG
Cerinţe recomandate de sistem: Quad Core 2.4GHz, 4GB RAM, 768MB Video
Număr de jucători: 1
Preţ: 49.9E Producător: Arkane Studios; Publisher: Bethesda Softworks; Distribuitor: Steam