În luna iunie a anului trecut, HTC a lansat un terminal care a devenit unul dintre cele mai cunoscute produse motorizate de sistemul de operare Android: Hero. Conform unor statistici Chitika, HTC Hero este depăşit, ce-i drept, cam categoric, doar de Motorola Droid, alocându-şi totuşi o impresionanta cotă de piaţă de aproape 10 procente din numărul total de terminale Android. După nouă luni, HTC a lansat un produs menit să-l înlocuiască: Legend. Este însă acesta capabil să devină la fel de popular?
Primul aspect care va sări în ochii proaspătului utilizator şi de altfel şi cel mai interesant atu al terminalului Legend este carcasa. Faţă de fratele său mai mare, Desire, cu care voi face adesea comparaţii în cadrul acestui articol, HTC Legend oferă o excelentă carcasă din aluminiu cu o construcţie monobloc, care conferă o notă rară de eleganţă şi soliditate. Având o finisare foarte fină, corpul din aluminiu oferă însă o priza excelentă în mână, parţial şi datorită formei moştenite de la părintele său Hero, mai precis curbura fină a părţii inferioare. Cu excepţia evidentă a ecranului, a cărei ramă cuprinde şi butoanele, difuzorul, LED-ul de stare şi senzorii de luminozitate şi proximitate, blocul de aluminiu mai este întrerupt doar de suprafaţa din material plastic cauciucat care se găseşte în zona camerei foto, aceasta ascunzând şi difuzorul, şi capacul inferior care oferă acces la locaşul bateriei, cardul MicroSD şi cartela SIM. Chiar dacă acestea umbresc puţin frumuseţea simplă a unei carcase integrale din aluminiu, aceste elemente sunt suficient de bine integrate pentru a face din Legend un telefon frumos.



HTC a făcut economie de butoane când a proiectat terminalul Legend. În afara celor 4 butoane standard pentru terminalele Android, poziţionate imediat sub ecran şi care oferă un backlight bun dar care au o calitate puţin cam dezamăgitoare din cauza jocului şi a materialului plastic ieftin, Legend mai oferă doar un buton de Power şi o pereche de butoane pentru controlul volumului, toate trei confecţionate din material plastic acoperit cu vopsea metalică pentru a se armoniza cu corpul din aluminiu. Pentru controlul direcţional este oferit un trackpad optic, sensibilitatea acestuia fiind bună, acesta putând fi şi apăsat ca un buton obişnuit. Restul ramei laterale mai adăposteşte, în partea de jos, microfonul şi conectorul MicroUSB pentru încărcare, iar în partea superioară conectorul audio TRRS de 3.5mm.



Această frumuseţe vine însă şi cu un preţ. Datorită acestei carcase din aluminiu, Legend este un terminal destul de greu, apropiindu-se de mai marele HTC Desire. Designul monobloc face imposibilă existenţa unui capac posterior clasic, locaşul de acces destul de mic urmând să pună la grea încercare nervii celui care va avea nevoie de acces des la card sau SIM. Dacă bateria poate fi extrasă uşor cu ajutorul clapetei roşii care se observă în imagine, slotul MicroSD şi cel pentru SIM sunt adânc îngropate şi necesită cam multă îndemânare pentru manevrare. În final, cel de-al treilea dezavantaj al luxului unei carcase frumoase se regăseşte în preţ, aspect pe care-l voi comenta mai târziu.
Ce-mi place ca ai trecut si tu pe Android. 🙂
Astept sa pui mana pe un Milestone.
toate ca toate.. dar legend e mai frumos decit desire! 😀
Nu am negat nici o secunda ca ar fi asa, JDM. 🙂
Znuff, alta platforma de viitor (impreuna cu iOS) nu prea avem, nu? Pana la primul telefon cu WinMo 7 va mai trece ceva apa pe Dambovita.
Cum ma, si symbian ala nou ce e? 😛
Nu pot spune ca ma da entuziasmul afara din casa din ce am vazut pana acum din Symbian^3. iar pana la ^4… iar alta apa pe alta Dambovita…