Lansarea procesoarelor Intel Ivy Bridge a fost bine venită şi mulţi dintre noi am aşteptat-o cu sufletul la gură, fiind deja subiectul unor amânări. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că produsul în sine nu a reuşit să mă impresioneze, în ciuda faptului că impresia generală a fost una bună. Reducerea procesului de fabricaţie şi implicit a consumului de energie pe de o parte şi îmbunătăţirea semnificativă a performanţelor grafice pe de altă parte reprezintă fără nicio urmă de îndoială punctele forte. Din punctul meu de vedere, ele nu sunt însă destul de puternice pentru a justifica ulgrade-ul de la Sandy Bridge.
În primul rând, cei care au achiziţionat un procesor Sandy Bridge l-au achiziţionat fără urmă de îndoială pentru puterea de procesare x86 şi poate ca în unele cazuri izolate şi pentru tehnologia Intel Quick Sync, care permite accelerarea unor aplicaţii folosit unitatea de procesare grafică. Pentru aceştia, soluţia grafică integrată de Sandy Bridge ar trebui să fie suficient de puternică şi upgrade-ul la Ivy Bridge nu prea se justifică din moment ce HD Graphics 4000 nu reuşeşte nici să se ridice la nivelul APU-urilor lansate de concurenţă anul trecut, utilizarea sa în jocuri fiind astfel problematică. Rămâne deci avantajul consumului redus de energie, dar acesta nu aduce după sine avantajele aşteptate. Problema este că temperatura de funcţionare a procesoarelor Ivy Bridge este în mod paradoxal mai mare decât a modelelor Sandy Bridge. De aceea, nici potenţialul de overclocking nu se ridică la nivelul aşteptărilor, frecvenţele obţinute fiind în medie mai mici decât în cazul generaţiei anterioare de APU-uri.
De obicei, introducerea unei generaţii noi de produse are ca efect reducerea preţurilor de achiziţie pentru generaţia anterioară. Procesoarele nu fac nici ele excepţie, iar introducerea Ivy Bridge ar fi trebuit să atragă după sine ieftinirea modelelor Sandy Bridge. Din păcate, previzibilul nu s-a întâmplat şi chiar am observat efectul invers. Astfel, dacă la sfârşitul lunii aprilie, când Intel introducea Ivy Bridge, un Core i5 2500K (cel mai popular model al gamei) putea fi achiziţionat pentru circa 950 Lei, acum el este disponibil pentru circa 1050 Lei. Situaţia este similară şi în cazul celorlalte modele ale generaţiei, lucru care nu poate decât să ne întristeze, în timp ce realizăm că acest lucru nu ne ia tocmai prin surprindere.
Dacă stăm să ne gândim puţin, feedback-ul utilizatorilor vizavi de subiectul „Ivy Bridge vs. Sandy Bridge” a fost unul cât se poate de clar, Sandy Bridge fiind considerat de mulţi un produs mai reuşit. Drept urmare, cererea de Sandy Bridge probabil că nu a scăzut aşa cum ar fi fost normal, motiv pentru care reducerea preţurilor nu a fost necesară. Dimpotrivă, creşterea lor poate fi privită ca o speculă a comercianţilor dornici de a profita de situaţia creată. Să sperăm totuşi că situaţia va reintra până la urmă în normal, astfel încât cei care au obiceiul de a cumpăra componente de PC chiar în momentul tranziţiei de la o generaţie la alta să beneficieze de preţuri cât mai apropiate de cele pe care şi le doresc.
Nu cred ca e vorba de o crestere de la producator, ci mai degraba de la furnizor si eventual de la magazin. Mai punem si ca a crescut Euro in draci, iesa o crestere de pret frumusica numai de la Euro. Ideea e ca nu cred ca o sa se ieftineasca SB in urmatorii ani, nu tin minte ca Intel sa fi ieftinit de exemplu procesoarele pe 775.
Amintiri placute: in urma cu 2 ani cred cumparam un 2500K cu 750 ron.
in lipsa concurentei normal ca Intel nu are de ce sa scada pretul
@Iulian: Pretul electronicelor se calculeaza in dolari(inclusiv importatorii romani le cumpara in dolari), asa ca nu are ce cauta cursul EURO/Leu pe aici. Comerciantii de pe la noi stiu decat sa speculeze. Dar tot noi suntem vinovati ca nu stim sa spunem NU.