La fel ca în cazul plăcilor de bază testate anterior, am renunţat la evaluarea performanţelor. Performanţele procesoarelor Intel Haswell sunt deja bine cunoscute, deci astfel de măsurători ar fi fost redundante. De aceea, m-am axat pe evaluarea comportamentului plăcii de bază şi pe determinarea potenţialului de overclocking disponibil. Am folosit componentele obişnuite pentru evaluarea plăcilor de bază LGA 1150, adică:
– Procesor Intel Core i7-4770K;
– Placă video ASUS HD7970-DC2T-3GD5;
– Memorie RAM GeIL Evo Two 2x4GB 2400MHz 10-11-11-30 1T;
– Cooler Noctua NH-U12S dotat cu 1 ventilator Scythe Slip Stream PWM Adjustable;
– Harddisk Seagate ST3500418AS;
– Sursă de alimentare Antec Signature de 850W.
Am folosit acelaşi exemplar retail pentru procesorul Intel Core i7-4770K, deci nu este cazul să vă aşteptaţi la rezultate fabuloase în materie de overclocking.
La setările implicite, totul funcţionează în parametri normali: 800MHz pentru nucleele x86 în Idle şi 3.7GHz în sarcină dacă sunt solicitate toate 4.
La sincronizarea frecvenţei pentru toate nucleele, acestea funcţionează la 3.9GHz în sarcină, rămânând însă la 800MHz în Idle.
Pentru amatorii de overclocking fără cunoştinţe despre acest procedeu, ASUS oferă în BIOS o opţiune de overclocking automat intitulată OC Tuner ce dispune de 2 moduri de funcţionare: Ratio First şi BCLK First. În prima situaţie, se obţine o frecvenţă de 4.1GHz, prin mărirea multiplicatorului la 41x, iar în cea de-a doua situaţie se obţin 4.3GHz prin mărirea frecvenţei de bus la 125MHz şi reducerea multiplicatorului la 34x. Diferenţele de voltaj dintre cele 2 moduri sunt neglijabile. Aceleaşi setări sunt obţinute şi prin folosirea selectorului TPU amplasat pe PCB-ul plăcii.
De fiecare dată când am de a face cu o placă de bază nouă, consider evaluarea potenţialului de overclocking o adevărată provocare, în ciuda faptului că sunt conştient de limitările procesorului pe care îl folosesc. În cazul ASUS Z87-Plus, nu am reuşit sub nicio formă să trec de pragul de 4.7GHz, obţinut prin aplicarea unui multiplicator 47x bus-ului de 100Mz. Pentru asta, a fost necesară fixarea unei tensiuni de 1.35V în BIOS şi aş vrea să atrag pe această cale atenţia asupra calibrării VRM-ului, care a demonstrat un Vdroop neglijabil odată cu setarea LLC-ului la nivelul 8. Din păcate, nu am reuşit să tactez şi cache-ul la 4.7GHz în condiţii de stabilitate şi a trebuit să mă rezum la o frecvenţă de 4.6GHz, stabilizată în urma aplicării unei tensiuni de alimentare d e1.36V.
Iar pentru a demonstra stabilitatea sistemului cu un cache supratactat, am rulat pe lângă Prime95 şi aplicaţia MemTest.
Temperatura ambientală a fost menţinută la 24°C pe toată durata testării, iar tehnologiile de Power Management au fost active şi turaţia ventilatorului a fost reglată dinamic, în modul Silent. Singura excepţie a fost etapa de determinare a potenţialului de overclocking, când au fost dezactivate, dar doar pentru a fi reactivate după obţinerea frecvenţei maxime posibile în condiţii de stabilitate. Ulterior, am modificat şi modul de supra-voltare, din Manual în Adaptive, pentru a reduce consumul de energie al sistemului în Idle. De asemenea, potenţiometrul ventilatorului a fost reglat pe poziţia Low la setările implicite şi pe setarea High în cazul folosirii OC Tuner şi la overclocking.