Nokia Lumia 800 – un nou început

Având o diagonală de 3,7″ și rezoluția standard Windows Phone de 800×480 pixeli, ecranul din Lumia 800 este unul dintre cele mai impresionante ecrane oferite vreodată de Nokia, alături de cel folosit pe N9 cu care seamănă dealtfel izbitor de mult din punct de vedere tehnologic. Panoul este de tip AMOLED, contrastul, unghiurile de vizualizare și nivelul de negru fiind, deci, perfecte prin însăși natura tehnologiei, iar luminozitatea este și ea excelentă. Unii vor strâmba din nas la matricea PenTile RGBG însă nu am remarcat nici una dintre probleme pe care o calibrare software proastă le provoacă în acest caz iar densitatea de 252 ppi este foarte bună.

Se remarcă totuși două aspecte negative pe care N9 nu le-a avut: controlul automat al luminozității face reglaje prea conservatoare, ceea ce ar putea lăsa impresia unui ecran întunecat până la activarea ajustării manuale, total nerecomandată însă dacă nu vreți să vedeți cu ochiul liber cum se scurge bateria, iar rotirea terminalului dă imediat o ușoară tentă albăstruie imaginii, cel mai probabil din cauza stratului protector de sticlă.
Față de ecranele AMOLED întâlnite până acum, Nokia a venit însă cu două noutăți. Suprafața protectoarele a ecranului (Gorilla Glass) pare mult mai subțire ca de obicei, ceea ce face ca interfața sistemului de operare să pară că plutește pe carcasă, aspect care, combinat cu negrul absolut al ecranului care face fundalul interfeței să se confunde cu materialul carcasei, completează impresia generală pozitivă a designului. Cea de-a două noutate este filtrul de polarizare eficient, care oferă o vizibilitate neașteptat de bună în lumina solară, un salt binevenit de la mediocritatea tipică a ecranelor AMOLED în aceste condiții de iluminare.
Platformele hardware permise de Microsoft pentru terminalele Windows Phone 7 sunt extrem de restrânse ca număr iar Nokia a ales-o pe cea mai puternică: MSM8255, o soluție Qualcomm cu care ne-am mai întâlnit de multe ori, este drept, nu tactată la 1,4GHz precum în cazul de față. Norocul nostru, pentru că o vechitură precum OMAP 3630 din N9 ar fi fost greu de suportat încă o dată. Față de platformele actuale cu care se laudă utilizatorii iOS și Android aceasta poate părea dezamăgitor de slabă însă în cazul de față nu prea contează: puterea grafică este suficientă pentru aplicațiile 3D precum cele de navigație GPS, Windows Phone 7 este un sistem de operare care merge perfect pe un nucleu single-core iar jocurile, în lipsa unui NDK pentru implementarea unui motor grafic de top, sunt modeste și nu pun la grea încercare hardware-ul.
Platforma Qualcomm este însoțită de o memorie RAM cu o capacitate de 512MB, o stocare internă neextensibilă de 16GB din care utilizatorului îi sunt disponibili 13,9GB, modem radio 2G/3G quad-band (HSDPA 14.4 Mbps, HSUPA 5.76 Mbps), adaptor wireless 802.11 b/g/n, Bluetooth 2.1, radio FM, accelerometru și magnetometru. Din păcate, nu și un giroscop.
Pe lista dotărilor pe care Nokia le-a uitat se remarcă giroscopul și camera frontală, la care se adaugă limitările platformei software precum lipsa suportului pentru carduri de memorie, lipsa Mass Storage și lipsa transferului de fișiere prin intermediul Bluetooth. Și, nu în ultimul rând, lipsa posibilității de captura a ecranului, drept care voi trebui să-mi cer scuze pentru că vă voi chinui cu capturi mizere și imagini stock.