Cursele în sine au mai multe moduri de joc, dar nimic extraordinar sau original: Domination te pune să foloseşti Power şi distrugere pentru a câştiga; Shindo Racing foloseşte doar boost, iar driftul te pune să acumulezi un anumit număr de puncte într-un anumit timp; Time Attack-ul are o limită de timp minimă pentru a termina un traseu, pe parcurs fiind plasate token-uri albastre „îmbibate” cu boost sau secunde suplimentare. Frag Attack este probabil cel mai simpatic tip de cursă, împrumutat din Burnout (Takedowns) şi constă în distrugerea a câtor mai multe maşini adverse cu ajutorul inclusiv a unui camion sau a unei maşini de poliţie. Din păcate, dacă nu dezactivezi camera cinematică te trezeşti aruncat aiurea înapoi în cursă, iar dacă loveşti puţinele vehicule din trafic, nu eşti penalizat în niciun fel.
Maşinile nu sunt licenţiate, de altfel seria Ridge Racer nu a avut niciodată nume reale, doar diverse nume inventate date unor clone de Lamborghini, Porsche, Mustang etc. Lipsa unei licenţe ar fi contat foarte puţin dacă modelele maşinilor ar fi sunat mai bine decât o motocicletă de pe vremea bunicii şi ar fi avut posibilităţi de personalizare dincolo de o banală schimbare a culorii. Acelaşi lucru se poate spune şi despre muzică, abia perceptibilă peste răgetul motoarelor, dar oricum foarte prost aleasă şi fără vreo punctare anume pe parcursul curselor.
Multiplayer-ul s-a dovedit a fi gol, dar jucatorii sigur sunt pe undeva prin zonă pentru că partea online este plină de trasee create şi publicate de cei care au avut curiozitatea să intre în RUU. Ideea unui editor de trasee nu e nouă (Track Mania) şi dacă ai chef să oferi si altora o bucăţică din imaginaţia ta creativă, e cam singura activitate care mai prelungeşte viaţa acestui joc. Multe dintre oraşele şi event-urile organizate de jucători sunt cu adevărat interesante, dar inevitabil vei da şi peste trasee pline de bug-uri (pe care le poţi raporta pentru a fi îndepărtate sau reparate).
Grafica nu are nici ea multe de zis: maşinile sunt prea pline de bloom, în timp ce oraşul nu variază prea mult peisajele; de multe ori parcă rulezi pe acelaşi traseu, doar cu detalii minore schimbate sau plasate într-o altă zonă pentru a da iluzia variaţiei. Nici traseele nu sunt ideale, fie ele diurne, crepusculare sau nocturne pentru că le lipsesc marcajele adecvate ca să nu vezi prea târziu o curbă şi să aterizezi nevinovat într-un zid sau într-un baraj invizibil în direcţia opusă.
Ridge Racer Unbounded nu reuşeşte nimic din ce şi-a propus: distrugerea adversarilor n-are adrenalina din Burnout; exploziile clădirilor nu au efecte asupra oponenţilor, nici nu te avantajează, nici măcar nu sunt un spectacol vizual; driftul, cu al lui buton în plus, de obligă la un balet suplimentar cu degetele, iar singura motivaţie de a continua pot fi până la urmă punctele ce deblochează maşini şi blocuri de construcţie pentru noi trasee. Dacă nu eşti un arhitect pentru un nou Monza, atunci singur nu vei petrece prea mult timp prin Ridge Racer Unbounded.
Verdict: 6/10
Gen joc: Arcade Racing
Cerinţe recomandate de sistem: Core 2 Quad 2.13GHz, 4 GB RAM, 1024MB Video
Număr de jucători: 1-12
Preţ: 49.9E Producător: Bugbear; Publisher: Namco; Distribuitor: Steam