Sid Meier’s Civilization V Review

Civilization V nu are o poveste propriu-zisă, o campanie, ci doar un fel de mod skirmish ce poate fi pornit fie pe setări aleatorii, fie personalizând cantitatea impresionantă de opţiuni. De la numărul de naţiuni mari la mărimea hărţii, de la oraşele-stat la frecvenţa apariţiei de tabere de barbari, totul poate fi îmnulţit sau complet eliminat din joc. Desigur, asta înseamnă că la un moment dat ruşii vor da nas în nas cu evreii, japonezii se vor lua de păr cu singaporezii, perşii vor rade Parisul de pe hartă, totul în funcţie de naţiunea aleasă pentru a o duce pe culmile gloriei. La alegere, sunt 18 astfel de popoare, sau 19 dacă aţi ales versiunea de pe Steam.

Începutul jocului poate fi plasat în orice epocă, dar e de preferat să începi din cele mai vechi timpuri pentru a putea trece prin absolut toate etapele de dezvoltare, de la invenţia roţii până la navele spaţiale; în funcţie de tipul de victorie dorit (culturală, dominaţie, diplomatică, la puncte), tacticile variază, la fel şi ordinea cercetării tehnologice sau a construcţiilor din oraşe.
Fiecare naţiune începe cu un singur oraş, care creşte pe măsură ce trec turele şi îşi auto-adaugă teritorii. La acest capitol se remarcă una dintre modificările cele mai importante aduse de Civilization V: pătratele de pe hartă au fost înlocuite cu hexagoane. Consecinţa: au dispărut armatele puse unele peste altele, acele Stacks of Doom care duceau la interminabile lupte. Acum, fiecare trupă ocupă un singur hexagon, ceea ce te obligă la o alegere mult mai conştientă a trupelor care vor intra în anumite tipuri de atac.

Teritoriul deţinut poate fi îmbogăţit cu mine, trading posts, ferme, drumuri, din ce în ce mai avansate pe măsură ce înaintaţi de la epoca de piatră la cea modernă (şi evident prin stadiile intermediare). În timp ce muncitorii se ocupă de aceste îmbunătăţiri, şi în oraşe se pot construi clădiri şi minuni care să ofere trupe noi şi bonusuri pentru fericire, bani sau cultură. De asemenea, în orice moment, se pot crea noi colonişti care să înfiinţeze alte oraşe. Aici însă trebuie să fiţi echilibraţi pentru că o dezvoltare prea rapidă înseamnă şi resurse mai puţine per cap de vită furajată….aaaaaa, de locuitor, aşa că apar nemulţumirile. Acestea se traduc într-o distrugerea a eficienţei armatei şi a economiei, astfel că noile oraşe e mai bine să fie create după o perioadă de dezvoltare serioasă a capitalei.