Sleeping Dogs Review

Sleeping Dogs are o existenţă adventuroasă, iniţial fiind parte a seriei True Crime, ca apoi să fie anulat şi reînviat de Square Enix sub acest nume pentru că proprietatea intelectuală a rămas la Activision. Indiferent de nume însă, avem de-a face cu o clară inspiraţie din GTA – lume deschisă (oarecum) explorării, un protagonist controversat, multe lucruri de făcut la libera alegere şi o poveste mai interesantă decât la prima vedere.

Eroul Wei Shen nu este nici pe departe adormit, câinii din titlu fiind doar o metaforă pentru premisa naraţiunii: protagonistul este un poliţist sub acoperire în una din cele mai importante triade din Hong Kong, Son On Yee. Wei a crescut cu gangsterii triadei, are prieteni printre ei, astfel că nu-i este deloc greu să se infiltreze şi să devină un om de încredere; pe de altă parte, acţiunile sale îi afectează pe cei care totuşi îi sunt prieteni, chiar dacă de cealaltă parte a legii, ducând la un conflict interior bine prezentat.

Problemele lui Wei sunt doar o mică parte din poveste, fiind împletite şi trădări, vendette, dragoste şi crime (poate inutile), exact ca într-un film „cu karate” din anii ’80-’90. Peste stratul narativ sunt însă suprapuse tot felul de acţiuni tipice genului de joc – karaoke, cumpărat de haine, masaj, antrenament de arte marţiale; Wei are diverse case sigure unde doarme şi îşi păstrează legătura cu poliţia, ajutând la diverse arestări legate de traficul de droguri.

Sleeping Dogs propune două seturi de misiuni importante – cele 29 pentru triadă şi patru cazuri speciale de partea poliţiei (plus arestările repetate pentru trafic de droguri). Conceptul lumii deschise îţi permite însă să le rezolvi în ce ritm doreşti şi poţi petrece ore întregi doar conducând prin oraş fără să te opreşti pentru vreo acţiune consistentă. Ambele tipuri de misiuni oferă puncte de experienţă, la comun, astfel că într-o misiune pentru triadă primeşti puncte pentru bara de poliţist dacă nu loveşi pietoni şi nu distrugi obiecte din mediu; triada recompensează combo-urile spectaculoase şi punerea la pământ în moduri cât mai variate a inamicilor.

Misiunile secundare (marcate cu galben pe hartă) sunt dedicate reputaţiei de băiat rău (Face Meter) şi se leagă de favorurile şi ajutorul oferit „fraţilor” din triadă. Te duci şi baţi rivali, furi diverse lucruri, deturnezi camioane sau eşti şoferul maşinii de fugă pentru a-ţi ridica nivelul respectului printre cei pe care de fapt intenţionezi să-i trimiţi la închisoare.

Dacă reputaţia e indicat să o creşti, pe străzile din Hong Kong mai sunt şi alte lucruri de făcut: curse ilegale pentru a mai debloca maşini rapide, lupte de cocoşi sau deturnare de vehicule blindate pline cu bani, toate bune pentru a mai pune deoparte ceva dolari pentru deloc ieftinele cumpărături. Apoi mai există şi tot felul de lucruri de colecţionat, momeala ideală pentru cei care vor neapărat toate achievementurile – altare de viaţă (dacă le găseşti pe toate îi dublezi bara de viaţă lui Wei), camere pentru hacking şi plantat microfoane, plus cutii ce conţin bani, arme sau haine. Cu toatele devin disponibile numai dacă iei în considerare o serie de misiuni oferite de diverse domnişoare arătoase; evident că poţi să le ignori, dar ai destule de pierdut.