Toate routerele Belkin care mi-au trecut prin mâini au avut o interfaţă simplă iar modelul de faţă nu face excepţie. Interfaţa Web oferă toate opţiunile principale într-un meniu lateral amplasat în partea stângă, fiecare deschizând o fereastră simplă sau un mic wizard. Această simplitate este binevenită deoarece permite un salt rapid între opţiuni, din păcate interfaţa este cam lentă iar modificarea majorităţii setărilor duce la reinițializarea conexiunii Internet.

Prima secțiune este dedicată conexiunii LAN, setările oferite permițând schimbarea subnet-ului intern, modificarea timpului de rezervare DHCP, alocarea statică de adrese IP după adresa MAC şi stabilirea unor rute statice. Aceasta este urmată de secţiunea pentru conexiunea Internet, care ofera suport pentru IP dinamic sau static, PPPoE şi PPTP. Trecând peste primele două setări, evident banale, ajungem la suportul PPPoE care oferă setări pentru ajustarea MTU, alocare dinamica sau statica de IP şi stabilirea unei perioade timeout după care legătura neutilizată va fi întreruptă. Independent de tipul de conexiune la Internet, utilizatorul poate modifica adresele serverelor DNS şi, dacă este cazul, poate modifica adresa fizică MAC a interfeţei WAN.


Lucrurile devin mult mai interesante odată ajunși la setările conexiunii wireless. Cele două module radio (2.4GHz şi 5GHz) se configurează separat, setările lor fiind aproape identice. Pentru fiecare utilizatorul va putea alege tipul de criptare (WEP, WAP şi WPA2 cu TKIP si AES), standardele dorite active (802.11b/g/n pentru 2.4GHz şi 802.11a/n pentru 5GHz), modul de lucru în bandă unică sau extinsă (20 sau 40Mhz), broadcastul SSID, WMM QoS şi setările pentru Wi-Fi Protected Setup.

O facilitate interesantă şi nu tocmai comună este Guest Mode, care permite crearea unui hotspot wireless. Activarea acestei opţiuni va permite crearea unei reţele wireless independente de reţeaua internă a utilizatorului, oferind astfel o cale de acces la Internet pentru clienţi temporari nesiguri. Aceasta nouă reţea va avea şi ea un SSID propriu şi va putea fi protejată fie la fel ca celelalte două module wireless, fie lăsată deschisă dar protejată cu un PIN care trebuie introdus într-o pagina Web (Hotel Mode). Setările Wi-Fi mai oferă protecţia accesului în funcţie de adresa MAC şi trecerea routerului în modul Access Point.
Leave a comment
Pe langa viteza de raspuns cam mica, interfata, cel putin mie personal, nu mi s-a parut deloc intuitiva.
In functie de asteptari si pretentii. Mie mi se pare simpla, doar panoul de QoS si BM este mai bolovanos. Vedem ce va zice peste doua saptamani cel care il va castiga la concurs. 🙂
Graficele au cel mai probabil unitatile de masura gresite – este vorba de MB/s (MBytes/s) si nu Mbit/s. Daca in 802.11n ar scoate ~12 Mbit/s ar insemna o rata de transfer de aproximativ 1.5 MByte/s, jenant adica. La fel si in cazul 802.11g – daca ar fi vorba de 2.5 Mbit/s ar rezulta intr-o rata de transfer jenanta de 312.5 KByte/s.
In schimb este mult mai plauzibil 12.5 MBytes/s si 2.5 MBytes/s pentru 802.11n respectiv 802.11g.
Mai multe detalii despre bit vs byte aici: http://en.wikipedia.org/wiki/Data_rate_units
Unitatile de masura sunt foarte bune, unde ai vazut tu 12Mbps la 802.11n? Ca eu vad 128Mbps. In fereastra din dreapta jos uita-te la total, ce se vede putin mai sus de total sau in grafic sunt cele 10 transferuri testate in paralel. 🙂
Oricum, data viitoare o sa subliniez mai clar rezultatele, nu toata lumea e familiarizata cu Jperf, scuzele mele.
Da, ai dreptate. Eu m-am uitat strict pe imagini, ca alea ma interesau, si am vazut ~12 Mbps. N-am remarcat faptul ca sunt conexiuni paralele – am presupus ca ai testat de mai multe ori si ai facut media.