DeathSpank Review

Chiar dacă misiunile şi luptele devine rapid repetitive, DeathSpank impresionează din prima secundă prin grafică şi sunet. Cel mai uşor îmi e să compar grafica cu cea din desenele animate Samurai Jack, mai ales pe partea de secvenţe cinematice. Totuşi, valoarea este mult mai ridicată, iar mediul de joc foarte variat. Zonele de oraş sunt luminoase, verzi, peste tot sunt găini cretine şi inofensive (dar care pot fi jumulite pentru un bulan fript), iar casele au o arhitectură ce parcă stă să se dărâme.

Atmosfera este întărită de întunericul şi apăsarea ce domină zonele cu demoni, satele arse, groapa de gunoi a oraşului principal (Pluckmuckel) sau cimitirele. Cele câteva zone subterane joacă şi ele un rol important pentru că n-ar fi logic să dai peste demoni în pădurea veşnic verde, peşterile sunt fieful lor normal. Desigur, teleportarea nu funcţionează în subsol, veceurile sunt stricate (nasol pentru demoni!), dar din fericire peşterile nu sunt nici foarte mari, nici exagerat de întortocheate, iar cele mai extinse au oricum două ieşiri.
Partea sonoră îmi aduce aminte foarte mult de melodiile lui Goran Bregovic, cu accente melodioase rapide pentru partea de bătălii şi punctarea excelentă a momentului în care ai îndeplinit o misiune. Vocea lui DeathSpank are un accent ironic de nepreţuit, iar împreună cu replicile conturează un erou ultra-conştient de valoarea lui, de misiunea nobilă pe care o are, dar totul luat peste picior. E o îngâmfare simpatică, el îşi permite să ia pe toată lumea în tramvai tocmai pentru că toţi depind de el.

La rândul lor, dialogurile au o savoare aparte; nu sunt porcoase în mod direct, dar aluziile sunt mai mult decât transparente. Exagerările au şi ele rolul lor: Sandy este mereu misterioasă, Eubrick sună exact ca un boşorog, femeile enervate chiar sunt isterice, iar oamenii de afaceri, măsuraţi şi calmi.
Pasăre rară pe PC, avem şi posibilitatea de a juca cooperativ (cu un controller, nu cu două tastaturi), alături de Sparkle the Wizard. Controlul asupra lui este însă limitat, el are doar patru vrăji ce se regenerează şi un atac magic standard. Astfel, se prea poate ca partenerul de joc să nu fie încântat de limitarea de gameplay, mai ales că DeathSpank poate ajunge foarte eficient la omorât, ceea ce îl face cam inutil pe Sparkle. Oricum, această componentă poate fi îmbunătăţită în următorul joc, pentru că nici pe departe nu s-au terminat aici aventurile eroului cu chiloţi roz.