Dragon Age II – se întorc dragonii

Dragon Age II reuşeşte să arate foarte bine, mai ales în ceea ce priveşte exploziile şi efectele luminoase şi de particule. Totuşi, este clar că a fost fugărit spre lansare pentru că Bioware a scos separat un pachet de texturi de rezoluţie mare (dedicat pentru plăcile cu 1GB de memorie şi DX11) ce trebuie descărcat şi instalat. Cu sau fără acest pachet, exploziile bombelor şi ale magiilor fac inamicii bucăţi, Tremor sau un şut cu mânerul armei îi trimit în fund, ameţiţi şi fără apărare, monştrii scuipă tot felul de substanţe bizare, iar dragonii aruncă jeturi impresionante de flăcări.

Cum spuneam şi înainte, mediul de joc este extrem de limitat, iar hărţile reciclate cu o clară nesimţire (sau pur şi simplu din lipsă de timp). Există şi peisaje frumoase, mai ales noaptea, şi zone verzi pe Sundermount sau peşteri claustrofobice, dar după 4-5 lupte le vei şti organizarea pe de rost.
Pe de altă parte, modelele personajelor sunt foarte detaliate; familia lui Hawke preia elemente din eroul personalizat pentru a sublinia relaţia de sânge. Varric este modelul piticului născut la suprafaţă, a dispărut armura grea în favoarea unui piept păros dezvelit şi a unui lanţ de aur tip bulibaşă. La fel de simpatică mi s-a părut Aveline, roşcată cu pistrui, cu atât mai amuzant cu cât ea este de fapt un războinic extrem de eficient. Fenris iese în evidenţă prin modelele de lyrium încrustate în pielea sa, iar Isabela nu poate trece neobservată cu bustul ei impresionant şi tenul mediteraneean.

Dialogurile joacă, teoretic, un rol extrem de important în desfăşurarea poveştii. Spun teoretic pentru că eşti mult prea mult ţinut de mână: unele decizii, indiferent de ce crezi că vei obţine, au acelaşi rezultat; alteori nu primeşti prietenie/rivalitate din opţiunea aleasă, aşa cum ar trebui să se întâmple. Sistemul dialogurilor a fost şi el preluat din Mass Effect 2, folosind Emotion Wheel-ul care combină replicile cu simboluri (o inimă indică opţiunea romantică, îngerul o alegere paşnică, toporul o opţiune agresivă), iar ceea ce apare ca text pe ecran este diferit de ceea ce zice de fapt eroul. Mult mai simpatice sunt discuţiile spontane dintre eroi şi dacă stai să le asculţi, s-ar putea să afli tot felul de bârfe suculente, demne de tabloidele actuale. Lip Sync-ul mai avea nevoie de lucru serios, dar în rest actorii şi-au făcut treaba foarte bine.

Coloana sonoră este semnată încă o dată Inon Zur, dar s-ar putea să nu o auzi prea des din cauza restului sunetelor de explozii, urlete şi comentarii ironice. Am avut parte şi de BSOD-uri, şi de blocaje şi ieşiri în desktop, dar cele mai mari probleme sunt cauzate de cameră si de coliziunile prost calculate care te mai blochează prin colţuri.

La final, Dragon Age II nu poate fi acuzat de mediocritate, ci doar de a fi fost fugărit mult prea rapid spre lansare din dorinţa de a profita financiar de pe urma succesului lui Dragon Age: Origins. În sine nu este un joc rău, dar a fost mult simplificat pentru a atrage şi jucătorii de RPG casual, şi deţinătorii de console, mult mai numeroşi decât jucătorii hardcore. Aceştia din urmă sigur sunt dezamăgiţi de povestea slabă şi gameplay-ul “dumbed down”, de luptele semi-spectator şi craftingul ciopârţit. Pe de altă parte, dacă vrei un RPG uşurel, nu faci mofturi la goluri narative sau la bălării tehnice, Dragon Age II merită încercat. Recomand însă jucarea lui Dragon Age: Origins înainte, măcar pentru a vedea cum trebuie să arate un RPG bine lucrat.
7.5/10
Gen joc: RPG
Cerinţe recomandate de sistem: Core 2 Duo 1.6 GHz, 2GB RAM, 256MB Video, cont Steam
Număr de jucători: 1
Preţ: 49.99 euro; Producător: Bioware; Publisher: Electronic Arts; Distribuitor: Steam