HTC Legend – Android în armură de aluminiu

Senzorul camerei foto are 5MP, rezoluţia maximă fiind de 2592 x 1936 pixeli. Aplicaţia de control a camerei este bună, opţiunile amplasate în cadrul unui meniul lateral care poate fi deschis prin tragerea unui mic buton oferind un potenţiometru pentru compensarea expunerii, potenţiometre pentru ajustarea contrastului, saturaţiei şi nivelului de detalii, o serie mică de filtre şi controlul balansului de alb şi sensibilităţii. Pe lista facilităţilor se mai regăsesc geotagging-ul şi ajustarea modului de măsurare a focalizării automate, lipsind însă facilităţile de recunoaştere a feţelor sau zâmbetelor. Separat de acest meniu se găsesc butoanele pentru controlul Flash-ului şi un potenţiometru pentru ajustarea nivelului de zoom. Calitatea imaginilor capturate este medie spre bună, rezultatele fiind mulţumitoare pentru un terminal nededicat fotografiei, însă remarcându-se lipsa ocazionala a detaliilor şi ajustarea automată slabă a balansului culorilor şi a contrastului. Captura video are o prestaţie rezonabilă, imaginea având o calitate peste medie fără artefactele vizibile de compresie, remarcându-se neplăcut doar comportamentul în momentul filmării obiectelor în mişcare sau a deplasării camerei. Din păcate, rezolutia maximă este de 640×480 pixeli iar suportul widescreen lipseşte, oferta HTC fiind astfel sub standardele actuale.

Player-ul audio este unul clasic pentru HTC, oferind sortarea muzicii după autor, album, gen sau compozitor, oferind suport pentru CoverArt, suffle şi repeat. Opţional, utilizatorul poate utiliza unul din cele două widget-uri audio pentru un control mai rapid al redării, existând şi un set de butoane poziţionate deasupra slider-ului clasic Android pentru deblocarea ecranului. Neplăcută este lipsa unui egalizator, care ar fi putut compensa lipsa de uşoară a frecvenţelor inalte. Dincolo de acest minor neajuns, HTC Legend oferă o audiţie muzicală foarte bună, sunetul fiind clar, curat şi puternic. Partenerul său, tunerul FM, este o aplicaţie simplă care oferă suport RDS şi permite salvarea unor posturi într-o listă de favorite. Difuzorul extern monofonic are un volum ridicat, claritatea acestuia fiind mulţumitoare pentru muzică şi bună pentru vocea umană în ciuda dimensiunilor reduse.
Deşi HTC oferă un player video, acesta nu are nici măcar onoarea unei denumiri sau a unei scurtături. Accesibil doar prin librăria media a terminalului, acesta va deschide o interfaţă simplă care permite doar controlul de baza al fişierului, mai precis pauza şi derularea rapidă, si un mod rapid de Pan and Scan care permite înlăturarea marginilor negre cauzate de diferenţa de raportul aspectului. Codecurile video suportate sunt MPEG-4 SP, H.263, H.264 şi WMV, remarcându-se lipsa popularelor Divx şi XviD. Fisierul de test, codat la o dimensiune de 800×480 pixeli şi un bitrate de 1000kbps fiind redat perfect. Evident, se recomandă compresia în rezoluţia nativă HVGA pentru economie de spaţiu. Player-ul YouTube încorporat de HTC a oferit o surpriză plăcută deoarece a fost capabil să redea fără probleme fişiere 720p, ceea ce confirmă că nu neapărat puterea hardware este o limită ci mai degrabă delăsarea celor care ar trebui să se ocupe de optimizarea driverelor şi aplicaţiilor.
Fiind o platformă Qualcomm, modulul GPS intern este, evident, o soluţie gpsOne, aceasta fiind secondată de un compas pentru o orientare mai rapidă în peisaj. După o agonizant de lungă iniţializare primară, care a avut nevoie de circa 5 minute pentru descărcarea almanahului si efemeridelor, Legend a revenit la parametri mai buni. O localizare la rece a durat 51 de secunde, o perioadă bună, iar localizare la cald a durat doar 6 secunde. Ca şi în cazul HTC Desire, se observă un nivel scăzut la semnalului, comparaţia cap la cap cu un terminal HTC Touch HD reliefând clar acest lucru din atât din punct de vedere al numărului de sateliţi detectaţi şi fixaţi cât şi din cel al puterii semnalului fiecăruia dintre aceştia.