Kingston, SSD-urile, promoţiile şi păcăleala

Ideea de SSD ca dispozitiv de stocare este una destul de veche, dar adevărata poveste frumoasa a echipamentelor de acest fel începea de abia prin 2008, când apăreau primele modele capabile să atace piaţa harddisk-urilor. Puţin mai târziu, Kingston „adulmecau” potenţialul acestei categorii de produse şi începeau o promovare agresivă pentru gama de produse SSDNow. După părerea mea, producătorul a dat dovadă de o oarecare stângăcie la început, axându-se pe modele cu capacitate de stocare mult prea mică pentru sistemele de operare moderne. Dar altfel nici nu aveau cum să îşi implementeze politica de preţ agresivă pe care şi-o propuseseră, iar lucrurile au dat mai bine pe hârtie aşa: un fel de păcăleală din condei. Îmi aduc aminte cum mă luptam cu morile de vânt încercând să explic în stânga şi în dreapta că un SSD de 30GB este inutil, iar unul de 60GB este cam mic, chiar dacă este folosit numai pentru sistemul de operare şi aplicaţii. La vremea respectivă, se mai recomanda şi umplerea până la cel mult 80% din capacitate. Puţini au vrut să mă asculte, dar introducerea pachetelor 2x3GB a demonstrat că aveam dreptate.
Apoi, SSD-urile au câştigat rapid popularitate, iar lucrurile au intrat oarecum în normal. Asta nu înseamnă că nu au mai fost probleme. LSI SandForce este probabil un nume înjurat în fiecare colţ la lumii din cauza problemelor cu care s-au confruntat controllerele lor. Şi totuşi lucrurile au mers înainte, industria a evoluat şi problemele au fost treptat depăşite. Cel puţin aşa părea până la introducerea standardului SATA 6.0Gbps. SSD-urile deveniseră prea rapide pentru SATA 3.0Gbps şi era absolut necesară o dublare a lăţimii de bandă, ceea ce s-a şi întâmplat. Dar asta însemna dezvoltarea unor noi controllere şi a unor noi modele. Iar Kingston s-au grăbit şi de această dată să acapareze atenţia publicului şi au lansat cu mare tam-tam seria de SSD-uri HyperX, ce s-au evidenţiat prin performanţele lor excelente. Numai că graba strică treaba, iar Kingston nu fac excepţie de la regulă. Şi uite aşa, primele HyperX-uri au fost cu probleme. Dar probleme serioase, de stabilitate, cu BSOD şi tot pachetul de nervi aferent. A urmat un update de firmware care a rezolvat numai parţial problemele, iar până la urmă producătorul s-a văzut nevoit să introducă o nouă serie HyperX, botezată HyperX 3K.

Au trecut însa câţiva ani de atunci şi totul a cam fost dat uitării. Mai ales că toată acţiunea s-a derulat oarecum voalat şi singurii care sunt conştienţi de cele întâmplate sunt fie cei care au avut nenorocul să cumpere un SSD Kingston HyperX, fie cei care au vizitat forumurile unde se plângeau nefericiţii posesori ai unor astfel de dispozitive. La fel cum au fost uitate şi „chilipirurile” Kingston pe care nu încăpea nici sistemul de operare. Producătorul nu se dezice însă şi dă o nouă lovitură, tot pe piaţa SSD-urilor.
Pe la sfârşitul anului 2012, Kingston lansau seria de SSD-uri V300, echipate cu chip-uri de memorie Toshiba pe 19nm, ce promiteau performanţe bune la preţuri decente. A urmat perioada de benchmark-uri când toată lumea a lăudat noile drive-uri şi apoi produsele au intrat în retail. Totul a mers strună o vreme, până când Kingston au decis că ar fi cazul să îşi mai îngroaşe câştigurile. Şi uite aşa, fără vreo notificare prealabilă, chip-urile Toshiba pe 19nm au fost înlocuite cu unele Micron pe 20nm, mai ieftine. Probabil că schimbarea nu ar fi deranjat pe nimeni şi ar fi trecut chiar neobservată dacă diferenţele de performanţă nu ar fi fost uriaşe. Dar diferenţe sunt şi nu pot fi trecute cu vederea deoarece chip-urile Toshiba asigurau o lăţime de bandă de 200MB/s, pe când cele Micron se pare că se opresc la 50MB/s. Iar din asta, rezultă o înjumătăţire a rezultatelor obţinute în benchmark-uri, dar şi o puternică degradare a comportamentului general.
Personal, nu sunt foarte surprins de manevra Kingston, pe care îi ştiu că sunt mai hrăpăreţi din fire. Îmi aduc acum aminte de o prezentare locală ce a avut loc într-o perioadă în care preţurile chip-urilor de memorie DRAM crescuseră destul de mult. Reprezentanţii companiei erau tare încântaţi de această turnură, dar mai mult de atât, se mândreau cu deciziile luate în perioada anterioară. Practic, Kingston cumpăraseră cantităţi considerabile de chip-uri DRAM exact înainte de scumpirea lor, pentru a le folosi ulterior la construirea de module pe care să le comercializeze la nişte preţuri recalculate în funcţie de scumpiri. Prin aceste afirmaţii, oficialii companiei doreau să sublinieze viitorul strălucit pe care îl aveau înainte, dar le scăpa din vedere că astfel de practici nu sunt văzute prea bine prin ochii consumatorilor.
Sunt însă puţin surprins de acţiunile întreprinse de Kingston vizavi de familia V300. Iniţial, au tratat subiectul cu indiferenţă, dar numai până când întreaga tărăşenie a prins proporţii şi a acaparat tot mai multe forumuri şi publicaţii din toată lumea. După o astfel de publicitate negativă la scară mondială, m-aş fi aşteptat ca producătorul să adopte o poziţie oficială, să retragă de pe piaţă seria V300 şi să înlocuiască exemplarele cu performanţe necorespunzătoare vândute deja. În schimb, producătorul a preferat să lanseze o campanie de promoţii pentru V300, promovată puternic prin intermediul reţelelor de socializare. Şi poate că nu aş fi fost atât de şocat de această măsură dacă nu aş fi văzut mai mulţi cunoscuţi recomandând aceste produse datorită preţurilor atractive. De fapt, acesta este şi motivul pentru care m-am hotărât să scriu aceste rânduri. Iniţial, am crezut că o informare la „Cafea” este de ajuns, dar se pare că toată povestea capătă proporţii groteşti în loc să se stingă. Iar dacă unii recomandă SSD-urile Kingston V300 pentru preţurile atractive, eu mă văd nevoit să vă atrag încă o dată atenţia să nu mai puneţi atât de mult accent pe preţ şi chiar vă recomand să evitaţi, măcar pentru o perioadă, întreaga gamă de produse Kingston. Dacă s-a întâmplat cu o familie de SSD-uri, se poate întâmpla cu orice produs din portofoliul companiei. Dar poate că un boicot în masă îi va determina pe Kingston să se gândească de 2 ori înainte de a lua decizii batjocoritoare la adresa utilizatorilor.
Îmi veţi spune probabil că nu sunt singurii care au recurs la tertipuri de acest gen. Şi vă voi da dreptate, căci şi OCZ au făcut la un moment dat ceva similar. Şi uite unde sunt OCZ acum!