Might&Magic Heroes VI Preview

Miezul întregului joc îl reprezintă în continuare luptele, la fel de turn-based ca întotdeauna. Eroul este plasat în afara bătăliei şi este invulnerabil, dar poate lovi sau da magie o dată pe tură, element preluat din Heroes V. De asemenea, unele creaturi au şi ele abilităţi speciale, remarcabil fiind că toate facţiunile cu care am avut până acum de-a face, direct sau indirect (Haven, Necropolis, Sanctuary, Stronghold) au cel puţin o trupă care învie aliaţii. Şi eroul poate învăţa o asemenea magie sau doar Heal simplu, dar prezenţa acestor creaturi poate reprezenta diferenţa dintre victorie şi înfrângere mai mult ca niciodată.

Ordinea în care atacă trupele este determinată, ca în Heroes V, de iniţiativă, o combinaţie între viteza trupei şi skill-urile eroului. Oricum, nimic nu este bătut în cuie, pentru că magiile pot întoarce complet soarta unei lupte; la acest capitol, pe nivel normal de dificultate, eroii inamici nu au nicio ezitare să dea tot ce pot, astfel că deja campania promite să fie cel puţin provocatoare.

Din punct de vedere grafic, am fost cel puţin dezamăgită, mi se pare că Heroes VI arată chiar mai urât decât Heroes V. Castelele sunt un pas mare înapoi, iar secvenţa cinematică de început nu prea se ridică la înălţimea aşteptărilor. Cinematicele realizate cu motorul jocului sunt decente, dar lip sync-ul mai are nevoie de lucru, iar numărul de poligoane este vizibil mic. Modelele creaturilor sunt însă foarte frumoase, la fel şi efectele magiilor, astfel că tinzi să ignori moaca pătrată a eroului. Nici peisajele nu sunt mai prejos, de la cascade şi păduri de un verde luxuriant la subterane întunecate şi castelele verzi-întunecate ale Necropolis-ului.

Coloana sonoră se mulează pe componenta eroică-fantasy a jocului, având puternice accente a la Lord of Rings; din păcate, vocile sunt îngrozitoare, cu accente exagerate şi tonuri nepotrivite; dialogurile par şi ele puţin forţate şi prea banale, dar o concluzie nu poate fi trasă doar după o mână de evenimente narative. Totuşi, se poate trage o altă concluzie: producătorii unguri de la Black Hole aveau nevoie de consultaţă pentru numele eroilor: Slava, Ishtvan, Irina, Svetlana n-au nicio rezonanţă anume într-o lume fantasy care se potriveşte mai curând cu nume de inspiraţie medievală. Nu sunt xenofobă, dar o corcitură de erou ungur şi rus este la fel de incitantă la apelativ ca o piatră la rinichi. Dacă mai e timp pentru modificări, am prefera nişte nume tip Arthur of Camelot, Ioana d’Arc sau Godeffroy de Charnay.

Partea tehnică a avut şi ea ceva de zis la modul negativ: jocul tinde să iasă în desktop mai ales la asediile în castele, iar în combinaţie cu Fraps (folosit pentru captura de imagine şi film), cauza artefacte grafice la fiecare apăsare a butoanelor dedicate capturii. Ce-i drept, după instalarea ultimului driver grafic, crash-urile s-au rărit de la unul la 10 minute la unul la 30 de minute, dar în niciun caz n-au dispărut, ceea ce demonstrează că undeva în liniile de cod mai e multă curăţenie de făcut. De asemenea, artefactele au dispărut aproape total, dar au fost înlocuite de pătrate negre în loc de castele la prima încărcare a hărţii şi de dispariţia eroului până ce nu dădeai un click să se mişte.

Concluzii nu se pot trage în acest moment. Data oficială de lansare din septembrie nu e foarte departe, dar încă există multe lucruri care pot şi mai ales unele care trebuie să fie îmbunătăţite sau schimbate. Deşi Heroes III cred că va rămâne în continuare jocul meu de suflet din serie, Heroes VI are şanse să iasă elegant primul dintr-o cursă în care în acest moment nu are concurenţă. Problemele tehnice sunt cele care îl vor trage enorm în jos dacă nu sunt rezolvate; restul noutăţilor vor fi apreciate sau nu în funcţie de cât de tradiţionalişti şi/sau refractari la nou sunt fanii seriei. Personal, abia aştept versiunea finală.