Deus Ex 3 hands-on/preview

La 6 luni de la atacul asupra sediului Sarif, Adam revine în acţiune pentru a pune capăt unui alt atac terorist asupra unei fabrici. “Din întâmplare”, acolo era produs un protitip secret pentru guvern, astfel că scopul principal al acţiunii este de a-l recupera. Eventual, dacă te lasă inima, poţi salva şi nişte ostateci, dar totul depinde de abordarea aleasă. Ca şi în primul joc, poţi intra guns blazing într-o cameră, dar şansele de supravieţuire sunt minime. La capătul opus, poţi alege arme tranchilizante pentru a elimina în linişte pe toată lumea.

De asemenea, poţi lua pe la spate inamicii, având de ales între a-i linişti o perioadă sau a-i omorî cu două lame uriaşe integrate în augmentări. Problema e că aceste mişcări folosesc energie (un fel de baterii), astfel că trebuie să consumi nişte batoane speciale pentru a te reîncărca. Desigur, asta înseamnă că trebuie să-ţi planifici fiecare pas şi de multe ori, cu răbdare, găseşti rute alternative mult mai sigure, de obicei conducte de ventilaţie. De asemenea, de mare ajutor este sistemul de cover, extrem de bine făcut, care îţi permite să “aluneci” de la un punct la altul în mod third person. Soldaţii inamici sunt destul de uşor de evitat, dar sunt şi momente în care te poţi trezi pus la colţ: de exemplu, una din misiunile secundare îţi cere să găseşti o serie de informaţii într-un computer al unui ofiţer de poliţie. Evident, PC-ul respectiv este în biroul respectivului, în inima secţiei. Ce faci când ţi se spune clar că n-ai ce căuta acolo şi toată lumea devine brusc ostilă? Evident, în afară de reîncărca salvarea, trebuie să cauţi rutele alternative menţionate mai sus. Practic, cu răbdare, poţi intra şi ieşi nevăzut şi neauzit, poţi folosi şarmul personal sau ameninţări, în funcţie de personalitatea celui cu care discuţi.
Dincolo de alegerile strategice, un rol foarte important îl joacă augmentările. De la mai multă energie până la posibilitatea de a vedea prin ziduri şi trecând prin abilităţi de hacking, acurateţe sau un dispozitiv de respirat sub apă, toate îţi folosesc la ceva la un moment dat. Printre cele mai utile se numără hacking-ul, dar nu prea ai cum să ignori ceva, aşa cum în mod clar în versiunea finală nu vei putea duce toate augmentările la maximum.

Mai mult, cu răbdare nu treci doar marea şi nivelul, ci primeşti şi experienţă, arme, muniţii şi informaţii extrem de utile (de tipul parolelor sau codurilor pentru uşi). Plimbările prin pasaje secrete primesc şi ele un bonus şi chiar e util să explorezi toate colţurile, aşa găseşti scurtături prin diverse zone ale oraşului. Şi armele pot fi îmbunătăţite cu diverse module, de la silencer la o magazie mai mare sau timpi mai scurt de reîncărcare. Totuşi, nu-ţi imagina că astfel de cadouri se găsesc după fiecare colţ; raritatea lor te face să alegi de 10 ori şi să apeşi doar o dată pe buton; desigur, unele se pot şi cumpăra dacă ai creditele necesare, dar nici aici rezerva nu este infinită.

Şi inventarul dă bătăi de cap, fiind la început frustrant de limitat; există o augmentare şi pentru asta, iar la un moment dat chiar m-am supărat că nu o aveam pentru a căra după mine o puşcă cu lunetă impresionantă. De-a lungul nivelurilor, nici muniţia nu se găseşte pe toate drumurile, aşa că se recomandă să tragi foc cu foc şi mai ales la cap (deşi inamicii cu armuri serioase nu prea mor nici măcar aşa din prima).