„Carnea” de pe Diablo III nu este nici pe departe povestea. Din contră, linia narativă doar oferă pretextul pentru hoarde de monştri şi lupte nesfârşite pentru a goli niveluri uriaşe. În buna tradiţie a seriei, aleatoriul este la putere, nu doar pentru loot, ci şi pentru generarea mediului de joc. Nivelurile de suprafaţă sunt în mare parte largi, deschise, spaţiu de ajuns pentru grupurile de inamici, dar şi pentru erou pentru a se retrage în caz că lucrurile se încing prea mult.



Subteranele conţin şi ele zone mai largi, dar în cea mai mare parte sunt alcătuite din coridoare mai mult sau mai puţin luminate, cu slabe şanse de a te feri de atacuri de la distanţă, fie ele săgeţi, suliţe sau globuri de foc. La suprafaţă sau în adâncuri, de-a lungul nivelurilor sunt plasate tot felul de capcane care pot omorî un grup de monştri sau cel puţin o parte dintre ei, restul fiind ameţiţi şi ţinte sigure. În mod stupid, jocul îţi dă achievement-uri pentru monştri omorîţi cu candelabrul sau cu bolovanii, ca şi pentru distrus lăzi, urne sau vaze. La capătul opus, mi se pare normal să am o recompensă pentru ucis 10 scorpioni dintr-o lovitură sau pentru 35 de creaturi storcite una după alta, fără întrerupere.



Dincolo de creaturile normale, carne de tun, mob-uri cum li se spune, se evidenţiază boşii, cu viaţă mai mare şi ablităţi speciale, cu atât mai nasoale cu cât creşti dificultatea. Când întâlneşti prima data un tip de monstru, primeşti şi informaţii despre el, lore-ul fiind acum realizat şi sub formă audio, probabil special pentru cei care n-au chef de lectură.



Ajutoarele lui Diablo sunt, evident, mai periculoase decât media, dar se aplică şi aici clasica tactică a seriei: dă-i şi fugi, omoară minionii, culege viaţa, repetă. Cu Diablo însuşi e ceva mai dificil, dar n-am de gând să dezvălui nimic din lupta între bine şi rău. La final, ai ocazia să o iei de la capăt pe un nivel superior de dificultate dacă ai chef să îţi creşti personajul sau să creezi altele noi, alte clase, alte tactici. Din acest punct de vedere, pentru cei care sunt fani ai seriei, cel puţin cinci ture de joc, cu fiecare clasă în parte, sunt aproape obligatorii, dacă nu cumva şi mai multe pentru a testa diverse build-uri.
Leave a comment
de ce sa zic ca ma asteptam? 😀
in alta ordine de idei http://d24w6bsrhbeh9d.cloudfront.net/photo/4255986_460s.jpg